Publicat la 2021-03-27

Moldova Nouă

Informația care TE PRIVEȘTE

Ziua Mondială a Teatrului. Cum au trecut actorii din Republica Moldova peste un an de pandemie

7 min read

În această primăvară s-a împlinit un an de la apariția noului tip de coronavirus în Republica Moldova, iar odată cu el – paralizarea tuturor domeniilor de activitate: social, economic sau cultural. Dacă statul a făcut unele excepții pentru  afaceriști… oamenii de artă au fost nevoiți să se descurce cum pot, inclusiv să se reprofileze pentru a-și câștiga ,,pâinea”. Cum au trecut actorii peste un an de pandemie, aflăm de la actori chiar de Ziua Mondială a Teatrului.

Dana Ciobanu, actriță la Teatrul ,,Geneza Art”: ,, Anul pandemic, anul care a bulversat o lume, a fost un an în care eu m-am bucurat de mine, un an în care m-am ascultat atent și am și auzit ceva..

Pare ciudat când într-o liniște ciudată, nefirească, brusc sau treptat, începi să auzi ceva…o voce la fel de ciudată și nefirească, vocea ta..

Anul acesta m-am bucurat de copilul meu. De soțul meu. De casa mea. Te asigur că sună ciudat din gura unui actor… Unui actor, poate mai mult ca oricui altcuiva, timpul nu-i aparține…

Anul acesta m-am simțit și infirmă, fără teatru.

Ba joci, ba nu joci, ba iar joci…jocul de-a amputarea inimii…Periculos joc.

Și statutul actorului, omului de cultură, în acest an, în această țară a fost bătut în cuie.”

Nicu Țărnă, cântăreț, actor, directorul Teatrului Fără Nume: ,,S-au întâmplat mai multe lucruri, sigur că dacă e să vorbim din punct de vedere al activității artistice s-au mai stopat anumite lucruri, s-au oprit unele proiecte, nu că s-au anulat, doar că s-au amânat. Să vorbim la propriu despre teatrul nostru, teatrul Fără Nume, deci era vorba de câteva turnee foarte importante pentru noi, precum: Festivalul de Teatru de la Craiova, de piese de teatru de Shakespeare, apoi trebuia să fie un turneu în Ucraina, care s-a amânat și nu se știe exact pentru care perioadă. Între timp s-a întâmplat ca din actor la teatru am devenit directorul teatrului, adică am participat la un concurs și l-am câștigat și acum de o jumatate de an sunt director general a tot ce înseamnă Centrul de Cultură și Artă Ginta Latină, unde bine înțeles este și teatrul. În calitate de muzician această perioadă a fost una cam tristă, pentru că s-a stins din viață acum trei săptămâni toboșarul formației, Iurie Berdea, din păcate el avea o boală incurabilă. Și iată că pe 1 martie s-a stins, nu din cauza covidului, din cauza unei maladii care nu cruță, din păcate. În rest, cu colegii așteptăm… noi avem planuri grandioase, bineînțeles că așteptăm ca lucrurile să se mai echilibreze, ne deranjează această continuă limitare la public, ba ne permit să activăm cu un număr limitat, ba iar ne închid…. vorba aia, îți iei elan, avânt, prinzi la aer, prinzi la turații și imediat te opresc, îți închid accesul. În rest, suntem optimiști, suntem absolut siguri că lucrurile o să se schimbe, cred chiar că și într-o jumătate de an, din toamnă sper… cred… că o să putem activa într-un regim, cât de cât, normal, cel puțin n-o să ne mai închidă, n-o să ne mai restricționeze activitatea, dar în rest asta este. În această perioadă, în calitate de actor am jucat doar câteva spectacole…”

Aliona Oleinic, actriță la Teatrul SATIRICUS “I.L.Caragiale”: ,,Am trecut și trec greu. Odată cu depresia de primăvară, cea ,,pandemica” s-a acutizat. A trecut un an, dar nu mă pot obișnui cu acest ritm, mai bine zis cu lipsa lui. Trăim altfel, activam altfel, nu ne facem planuri, comunicăm puțin și cel mai important – trăim fără teatru. Chiar dacă suntem implicați în repetiții, lipsa spectatorului o resimțim tot mai acut. Am avut anul acesta și experiența repetițiilor online, și a spectacolelor online, și a participării la festivaluri online. Totul nu e decât o iluzie a ceia ce ar trebui să fie teatru. Am jucat și afară pe o scenă improvizată în curtea teatrului, apoi cu sală la 50% cu spectatori…au fost multe, dar nimic nu poate înlocui suflul viu și schimbul viu de energie între Actor și Spectator!”

Dana Cioclu, actriță la Teatrul ,,Night Guguță”: ,,Complicat. Am avut destul de mult timp să mă gândesc la foarte multe lucruri. Cea mai importantă întrebare pentru mine a fost dacă mai e nevoie de teatru în zilele noastre … sau ce beneficii aduce teatrul pentru societate? Eu am găsit răspuns la această întrebare, de aceea încă activez în teatru. Dacă e să vorbim la general, cred că societatea din Republica Moldova are mare nevoie de teatru, chiar şi în contextul pandemiei. Teatrul ne cultivă, dezvoltă cultura şi inteligenţa, pe lângă faptul că este o formă de divertisment. Astea fiind spuse, îmi amintesc de secvenţa de la finalul filmului ,,Titanic”, când muzicienii şi-au continuat cântul până la sfârşit.”

Dorin Gribincea, actor la Teatrul ,,Geneza Art”: ,,Sinusoidal. La început, ținând cont de faptul că se preconizau doar câteva săptămâni, m-am bucurat din plin de timpul petrecut în familie. Când acele câteva săptămâni au ajuns să fie câteva luni, am început să mă pun în gardă. Fiind angajat într-o instituție independentă, care neavând nici o susținere din partea statului, a fost nevoită să ne trimită în concediu  din cont propriu. Astfel, pe la începutul verii, toate rezervele financiare s-au cam egalat cu zero, iar lumina din capătul tunelului nu se vedea. Fiind cap de familie și tată a două fete, am fost nevoit să-mi fac valiza și să plec în Germania la muncă. Au urmat cinci luni dificile, departe de casă și familie. M-am bucurat, când toamna, autoritățile au permis prezentarea spectacolelor, inițial cu 50 de persoane iar ulterior cu 50% din capacitatea sălii, măcar așa !!!

Bucuria însă, nu prea a fost de durată, în luna decembrie fiind iarăși sistată activitatea. Apoi iar un ,,val” de o lună jumate de spectacole și iarăși ca și anul trecut martie – concediu din cont propriu pe un termin nedeterminat. Asta E. Testul la Covid, bilet la avion Chișinău – Berlin, lacrimi de despărțire … Sinusoidal!!!”

Diana Decuseară Onică, actriță la Teatrul National ,,Mihai Eminescu”: ,,Pentru mine a fost un an plin de frici şi frământări. Prima perioadă a trecut uşor, am reuşit să petrec timp cu copiii mei aşa cum nu am făcut-o niciodată, cu vizionări de filme împreună, cu discuții lungi, cu jocuri, cu lecturi. Îmi lipsea mult publicul, colegii de teatru, dar ştiam că trebuie să am răbdare. Eram sigură că în  maxim 2 luni totul va reveni la normal. Apoi a venit greul cel mare. În lumea teatrului e o zicală care spune aşa: ,,Dacă vrei să omori un actor, atunci nu-i da de lucru”. Ei bine….cam aşa m-am simțit eu…Am realizat ce meserie fragilă avem. Mi-am dat seama ce mult valorează pentru mine ieşirile în fața publicului, sunt vitale, de fapt.

Am învățat să fiu mai tolerantă cu mine şi cu cei din jur. Da, ştiu că trebuie sa dam prioritate vieții acum. Cred că se poate trăi şi fără teatru, probabil se poate trăi şi fără muzică, şi fără cărți…dar întrebarea este CUM va arăta viața noastră fără toate astea?

Constantin Ipati, actor la Teatrul ,,Night Guguță”: ,,Ca și toți actorii, cred, în așteptare.”

Anatol Guzic, actor la Teatrul Național ,,Eugène Ionesco”: ,,Dacă la început credeam că problema virusului se va sfârși în cel mult două luni, am zis că va fi o perioadă de vacanță sosită mai devreme decât cea obișnuită și mai mare cu o lună. Apoi însă, când lucrurile au început să avaseze spre declanșarea pandemiei, mi-am dat seama că degrabă actorii nu vom mai urca în scenă.

În luna aprilie 2020 urma să scoatem premiera monodramei despre viața lui Adolf Hitler intitulată ,,Adi” de Cosntantin Cheianu, în regia Diandrei Gherghel, dar n-a fost să fie. Au fost stopate repetițiile, accesul în teatru era interzis. Ne-am palsat cu colegii în regim de ,,așteptare”. Între timp, am privit filme, spectacole, am citit cărți, dramaturgie. Gura de aer a sosit în toamnă când s-au redeschsi teatrele. Și chiar dacă numărul de spectatori a fost limitat, m-a bucurat să văd dorința oamenilor de a veni la teatru, aproape la toate reprezentațiile era sold-out.

Premiera spectacolului ,,Adi” a avut loc în noiembrie 2020. Am jucat puține spectacole, dar am trăit experiența deosebită a unui monospectacol care presupune doar prezența mea în scenă și aproape de spectatori. Revenirea la normalitate este dorită cât mai curând. Acum suntem din nou în regim de ,,așteptare”. E trist mai ales că suntem în ziua internațională a teatrului, sărbătoare care trebuie să fie marcată cu mult fast.

Cu toate astea, felicit colegii de breaslă, oamenii de teatru, spectatorii, cu ocazia zilei Internațioanle a Teatrului. Să avem multă sănătate, răbdare și să nu uităm că orice ușă închisă, la vremea potrivită se va deschide.”

AUTOR: Victoria Surdu

Moldova9.com - produs realizat de A.O."Academia de Creație și Inovații Mediatice"
© 2017 Moldova9.com. Toate drepturile rezervate.