Publicat la 2021-02-11

Moldova Nouă

Informația care TE PRIVEȘTE

Ștefan Susai: “Să transmitem mai departe această zestre fotografică despre o lume care apune”

6 min read

Ștefan Susai și aparatul său de fotografiat/ sursa: arhiva personală

Ștefan Susai este un scriitor și creator de concept culturale, care deși este licențiat în drept, are mai multe specilizări, dar și funcții în jurnalism și radio management.  A publicat o serie de cărți, fiind și inițiatorul proiectului cultural ,,Stațiile vieții”, ,,Stația Literară Sculeni”, având ca scop salvarea stațiilor cu mozaic din Republica Moldova. De asemenea, a elaborat strategia prin care comuna Miroslava din România a obținut trei ani consecutiv titlul de ,,Sat Cultural al României” astăzi conceptualizează un proiect național de salvare a fotografiilor prin crearea unei baze naționale – arhivă națională a satelor, astfel memoria satelor de odinioară va fi transmisă și generațiilor următoare.


Ștefan Susai, revista culturală/Sursa: arhiva personală

M9: Ce înseamnă fotografia pentru Ștefan Susai?

Ștefan Susai: Fotografia este o formă de comunicare. Ea trebuie să spună ceva. Din pacate, astăzi asistăm la o explozie a pozelor de tot felul. Toata lumea pozează orice. Ei bine, lipsesc tocmai fotografiile .  Un aparat performant nu te transforma automat în fotograf. Mulți nu fac decât să multiplice și iar să multiplice răsăritul și apusul. Pe mine mă interesează în mod special oamenii.

M9: Care este diferența dintre fotografiile de odinioară și cele de astăzi?

Ștefan Susai: Priviți fotografiile de odinioară de la nunțile din sat. Erau expresive. Astăzi e o adevarată industrie. Fotografii așează mirii în posturi penibile transformând un eveniment în caricatură.

M9: Ce înseamnă pentru dvs a fi un fotograf de profesionist?

Ștefan Susai: Pentru mine fotografii adevărați sunt cei care gândesc fotografia și înțeleg cât de importantă este ea. Andreas Feininger, unul dintre marii fotografii al secolului trecut, spunea că trebuie să te gândești de ce vreai să faci o anumită fotografie. Ce spune ea.

 ,,Un aparat performant nu te transformă automat în fotograf”


,,Conservarea istoriei”/ Sursa: arhiva personală

M9: Care este formula de lucru pe care o aplicați în procesul fotografic?

Ștefan Susai: În fotografie mă raportez permanent la Feininger, Henri Cartier – Bresson. Robert Capa. Recent am comandat din SUA albumul lui Bresson din 1954 – The People of Moskow.  Conține fotografii care rezistă în timp. Și eu lucrez azi cu aparate cu film: Zorki, FED, Zenit. Un aparat performant nu te transformă automat în fotograf. Pe film trebuie să gândești și să acționezi imediat.

,,Vor vedea cum arata satul și oamenii în 2019 și ce fotografii vechi am descoperit și valorificat”

M9: Atunci, care este specificul thematic al forografiei dvs și scopul acesteia?

Ștefan Susai: Pe de altă parte, în Moldova a fost valorificată arhiva lui Zaharia Cusnir. Editura Cartier a editat un album impresionant. În 2019, la Cioropcani am făcut aproape cinci mii de fotografii în campania de cercetare și valorificare a zestrei satului. Fotografiile sunt grupate tematic în cartea Cioropcani 110. Zestrea Satului. Poveștile Satului. Cartea este și o mărturie fotografică a satului . Și va rămâne pentru viitorii cercetători. Vor vedea cum arata satul și oamenii în 2019 și ce fotografii vechi am descoperit și valorificat.

M9: Unde poate fi găsită această lucrare?

Ștefan Susai: Lucrarea poate fi consultată la Biblioteca Științifică Andrei Lupan din Chișinău.

,,Într-o casă parasită de 20 de ani am gasit cea mai veche fotografie din sat. Era din 1915”


,,Veniți acasă”/ sursa: arhiva personală

M9: Ce alte ,,istorii fotografice” ați mai reușit să descoperiți?

Ștefan Susai: La Cioropcani, așa cum am mai precizat, am căutat să recuperez și fotografii vechi. Într-o casă părăsită de 20 de ani am găsit cea mai veche fotografie din sat. Era din 1915.

M9: Cum reacționează societatea la astfel de ,,bijuterii” fotografice?

Ștefan Susai: Mircea Radu Iacoban afirma într-o cronică la carte: ,,Absolut remarcabile fotografiile: și cele color ale sutei de mirabile covoare strămoșești redescoperite și aduse la „sărbătoarea covorului” (inițiată de Ștefan Susai), și ale prosoapelor brodate, dar mai ales pozele vechi, în alb-negru, ale sătenilor, din dreptunghiul cărora rar răsar zâmbete depline, în deplin contrast cu hlizeala inconștientă a selfi-urilor de azi.”

M9: Care este scopul lui Ștefan Susai în materie de fotografie?

Ștefan Susai: Cred că în Moldova ar trebui ca fiecare sat să încerce să identifice, să păstreze și să transmită fotografiile vechi. Multe sate dispar. Fenomenul se va accentua. Cred și vreau să propun un proiect național de salvare a fotografiilor. Să fie o arhivă națională a satelor. Să transmitem mai departe această zestre fotografică despre o lume care apune. Cred că este mai important decât nesfârșitele fotografii cu răsăritul și apusul.

M9: Cum încercați să valorificați arta fotografică?

Ștefan Susai: Pentru a valorifica  cercetările și fotografiile am creat și paginile de facebook: Cioropcani110, Case Frumoase-Repubica Moldova, Măcărești Art. Aș vrea să fac și fotografii optimiste.  Ori neutre. Dar azi a fost tristețe albastră.


,,Din generație în generație”, sursa: Arhiva Personală

           ,,Bulhac – satul tristeții albastre”

M9: De ce ,,tristețe albastră”?

Ștefan Susai: I-am dat localității încă de la prima vizită de cercetare denumirea: Bulhac – satul tristeții albastre. Deși fusesem de zeci de ori. Poate că și Dumnezeu ar face depresie în Bulhac.  Casele au predominant culoarea albastră. Mă mir totuși că noroiul nu e albastru. Oamenii din Bulhac par veseli, împăcati cu soarta, trăiesc din amintiri și fără mari planuri de viitor. Fără mari planuri de viitor? Trebuie să tai. Viitorul nu există.

,,Copii nu prea sunt”

Ștefan Susai: Școlile din Bulhac, cea construită în perioada sovietică și cea construită de români în perioada interbelică, sunt niște ruine albastre. Copii nu prea sunt. Există totuși ceva care îmi dă și ne dă o speranță. Pe un perete dintr-o fostă sală de clasă cineva a scrijelit că o iubește pe Oxana. Ce frumos! Dragostea este vaccinul cu care se poate lupta eficient împotriva tristeții albastre din Bulhac. Offff, draga mea țară albastră!

M9: Cum a fost să țineți un echilibru în ceea ce ține de meseria de fotograf și aspectul emoțional?

Ștefan Susai: Eu nu vreau să fac rău oamenilor. Iubesc satul Bulhac și simt multă compasiune și respect pentru oameni. Iar fotografia nu trebuie să facă rău. Să arunce în derizoriu, să evidențieze un rău care nu există. De asta spun că trebuie ca fotografia să fie responsabilă.

M9: Cum poate salva lumea fotografia?

Ștefan Susai: Fiecare sat din Moldova să salveze fotografiile vechi. Cu descriere. Să facem o bază națională, căci satele dispar, dar să salvăm memoria. Și oricine va accesa baza va vedea fotografii cu descriere din fiecare sat. Asta e important.

M9: Prin fotografie vom conserva memoria satelor?

Ștefan Susai: Da, acolo totul moare. Cautati pe gov.md documentul ,,Moldova 2030.” Previziuni sumbre, dar corecte. Și trebuie să salvăm memoria oamenilor și a satelor prin fotografii. Altfel nu va rămâne nimic. Nimeni nu va ști că au fost oameni și sate. De asta fotografia este foarte importantă. E bine pentru Moldova. Credeți-mă. Eu nu vreau decât sa conservam memoria. Și să ajutăm generațiile următoare.

M9: Statisticile și documentele deseori nu reprezintă interes… fotografia ,,va reanima” acest peisaj trist?

Ștefan Susai: Dispar sate. Se înregistrează statistic. Noi trebuie să recuperăm fotografii. Să arătăm ce a fost. Asta e important și respectiv – documentele… orice.

AUTOR: Victoria Surdu

Moldova9.com - produs realizat de A.O."Academia de Creație și Inovații Mediatice"
© 2017 Moldova9.com. Toate drepturile rezervate.