Publicat la 2020-11-05

Moldova Nouă

Informația care TE PRIVEȘTE

REPORTAJ: Oamenii din Scoreni, raionul Strășeni, se simt afectați de criza pandemică, care a amplificat presiunea financiară și psihologică

12 min read

„Am fost afectată chiar și eu personal de coronavirus”, ne spune Svetlana Tabacari, primara satului Scoreni, raionul Strășeni. Am găsit-o la birou, printre hârtii, în spatele cărora stau oameni, cu grijile lor și așteaptă soluții. Telefonul mobil al primarei e mereu deschis, cu bateria care amenință să cedeze. Apelurile vin unul după altul, de la săteni, dar și de la familie, care se ocupă în această perioadă de culesul strugurilor.

E în prima linie, spunea ea: „Foarte mulți primari, nu doar eu, am fost bolnavi. Cu toate acestea, nicio zi, primăria Scoreni nu a fost închisă, toată lumea a muncit. Chiar dacă cineva din noi a fost în autoizolare, ceilalți colegi au lucrat foarte mult la toate cererile care au venit de la săteni”.

S-a tratat la spital, fiind în stare de gravitate medie, și acum, la două luni de la externare, mai resimte sechelele, mai ales la nivel psihologic: „Recuperarea durează, încă îmi este greu. Mai iau medicamente, dar asta este”. De aceeași părere este și medicul său curant: „Domnul doctor de multe ori îmi spunea: «Svetlana, nu atrage atenția prea mult la aparențe, pot să fie consecințe. COVID-ul afectează mult mai mult decât pare. Unii suferă după asta, cu rinichii, cu inima, sistemul nervos. Sunt chestii serioase». Vreau să atrag atenția, vreau ca lumea să creadă că aceasta este real, se întâmplă. Chiar îmi pare rău că în ultimul timp multă lume nu crede în gravitatea situației”.

„Poate cineva ascunde că a avut COVID-19, deși nu este cazul”

Primara își amintește că prima sa reacție când a văzut testul pozitiv a fost că trebuie să comunice despre statutul său persoanelor cu care a contactat, dar și lumii întregi, fiindcă experiența sa ar putea fi de ajutor altor oameni: „Nu am intrat panică. Sunt persoane care ascund că au COVID, dar acesta este un lucru care nu trebuie de ascuns. Sunt lucruri atât de importante, despre care lumea trebuie să afle. Nu sunt invenții”.

Doar comunicarea deschisă va spulbera dubiile și stigma, crede ea: „Să vadă toată lumea, să cunoască că primara de la Scoreni a fost infectată. Oameni buni, aveți grijă de sănătatea dumneavoastră și de sănătatea celor din jur.”

„Oamenii mă telefonau personal și îmi cereau părerea sau chiar își cereau voie: se poate să merg la curățitul viei?”

La Scoreni, un sat cu aproximativ 4000 de locuitori, situat la 28 kilometri de capitală, mersul lucrurilor a luat o altă turnură, o dată cu înregistrarea primului caz de COVID-19 în Moldova pe 7 martie 2020 și începutul transmisiei locale, care părea de nestăvilit: „Pentru mine personal, pentru toată lumea din Scoreni și din toată țara, a fost o situație destul de grea”, spune Svetlana Tabacari.

De la debutul pandemiei, „fișa sa de post” a devenit și mai voluminoasă. Or, autoritatea publică locală este cea care trebuie să raporteze zilnic despre situația din localitate.

Primara a convocat o ședință extraordinară a Comisiei pentru Situații Excepționale din localitate, unde s-a decis să se explice oamenilor, de la poartă la poartă, de ce au fost instituite anumite restricții: „Noi am făcut un grafic, ca în fiecare seară să patrulăm localitatea, câte trei persoane, consilieri. Am implicat absolut pe toată lumea, indiferent cât erau de ocupați. Avem profesori în consiliu, avem medicul din localitate, avem antreprenori și toată lumea și-a făcut timp. În primele câteva zile, oamenii erau un pic supărați pe noi, fiindcă nu au mai văzut așa: o viață întreagă au mers pe stradă și nu li s-a interzis ceva, iar acum li se interzice să iasă din gospodărie”.

Oamenii, fiind prinși în iureșul lucrărilor de primăvară, păreau că iau totul ușor și firesc: „N-am simțit panică. Asta s-a întâmplat primăvara când toată lumea are de lucru acasă, în ogradă, pe deal, la curățitul viei. De la început n-au crezut că se poate întâmpla așa ceva și primeau lucrurile ca pe o glumă. Am rămas plăcut surprinsă de faptul că oamenii mă telefonau personal și îmi cereau părerea sau chiar își cereau voie: se poate să merg la curățitul viei? A fost un șoc pentru mine, dar unul plăcut”.

Timp de două luni, a „ținut satul în mâini”, subliniază Svetlana: „Oamenii au devenit mult mai responsabili, în magazine se aștepta afară, toată lumea era cu mască”.

Prin intermediul proiectului PNUD-Elveția „Migrație și dezvoltare locală”, localitatea a beneficiat de un lot de echipament de protecție: măști, mănuși, dezinfectanți, care au fost de mare ajutor funcționarilor locali.

„Nu cunosc la față medicii care veneau, însă le țin minte ochii”

Din martie până în mai, în localitate nu a fost înregistrat niciun caz de COVID-19. Relaxarea restricțiilor la nivel național s-a resimțit și la Scoreni, iar după înregistrarea primului caz în Scoreni la 7 mai 2020, transmisia locală nu a mai contenit. Până la sfârșit de septembrie, au fost înregistrate peste 75 persoane confirmate cu noul coronavirus.

Cu fiecare caz confirmat, comunitatea devenea tot mai recunoscătoare medicilor care luptau pentru viața pacienților: „Ei riscă zi de zi. Noi eram frapați cum medicii umblau jumătate de zi în haina specială. La față nici acum nu cunosc persoanele, le recunosc după ochi. Surorile medicale, medicii erau mereu transpirați, în echipamentul lor de protecție. Ei veneau la noi și nu le era frică. Am trecut prin momente ieșite din comun”, spune primara de Scoreni.

„Acest an a fost o încercare foarte grea, pentru mine ca manager școlar”

Liceul Teoretic „Universul” din Scoreni are peste 300 de elevi. În acest an, profesorii, părinții și elevii au fost nevoiți să alterneze mersul la școală cu învățământul online sau alte formule mixte: „Atunci când mi s-a comunicat că trebuie să trecem la învățământul online, m-am speriat. Așa e când nu sunt pregătiți nici copiii, nici părinții, nici profesorii. Noi avem ceva tehnică, dar nu toți copiii au posibilitatea, mai ales în localitățile rurale”, susține Maria Vinițchi, care de 22 ani este managera instituției.

„Acest an a fost pentru mine personal, pentru întreaga comunitate și pentru întreg globul, o încercare foarte serioasă. În pericol este sănătatea, viața. Pentru mine, ca manager al instituției, a fost o încercare foarte grea”, adaugă Maria.

Vacanța de vară, care ar fi trebuit să îi dea răgaz pentru a prinde forțe înaintea noului an școlar, a început cu tratamentul pentru COVID-19: „A fost foarte greu. În primul rând psihologic, atunci când ne-am îmbolnăvit și eu, și soțul. El a fost internat în spital. Eu am rămas acasă, tot grav bolnavă, dar era necesar ca unul mai puțin grav bolnav să rămână acasă. Psihologic a fost foarte, foarte greu. Am spus că nu m-am aflat în așa o situație de când trăiesc. Așa sentimente și emoții… fiind singură, bolnavă și știind că nimeni nu poate să se apropie de tine. Nimeni nu-ți poate oferi un ajutor, doar prin telefon comunicam cu medicul de familie”.

Gândul care o alina era că a reușit să facă pregătirile pentru noul an școlar, până la contactul cu virusul: „Lucrătorul de la farmacia noastră îmi lua medicamentele și mi le lăsa la poartă. Unii colegi sau paznici îmi luau apă, unele rude veneau și ne aduceau produse alimentare la poartă. A fost o situație foarte, foarte dificilă, dar mă bucur că am reușit până la boală să fac lucrările de pregătire a instituției către noul an de studii”.

Zoom-zăim de acasă, nu în sălile de clasă

Învățământul online, deși oferă flexibilitatea de a folosi diverse platforme și de a interacționa, părea inițial de nedescifrat pentru profesori și elevi, obișnuiți cu scrisul pe tablă: „Era greu pentru că având în clasă o tablă, la calculator nu o aveai. Scriam cu carioca, ca să fie accesibil pentru fiecare. La telefon e mai mărunt, ei întrebau des ce am scris. Din punct de vedere psihologic, e cam complicat. Cred că și pentru părinți e dificil, pentru că atunci când copiii aveau ore, erau stresați gândindu-se: «Oare ce vor spune ceilalți părinți care ascultă orele? Oare copilul meu a rezolvat corect sarcina?» Nu a fost ușor deloc”, își amintește Angela Vasilica, învățătoare la clasele primare și consilieră locală.

„Pentru început, a fost o situație nouă, toți eram confuzi. Am început să lucrăm prin Viber, apoi unele clase au trecut la Zoom, Google Classroom sau Skype, am încercat mai multe platforme pentru a avea legătura cu clasa. În cazul celor care nu au avut mijloace tehnice, am apelat la telefonul fix sau mobil. Ne-am străduit să-i cuprindem pe toți copiii, nimeni să nu rămână în umbră. Nu ne-a fost ușor deloc. Practic fiecare oră era ca o oră demonstrativă”, mai spune învățătoarea.

Angela Vasilica a urmat vara cursuri de perfecționare și spune că a deprins multe abilități noi.

În noul an școlar, spune că vine la lucru „cu frica în sân”, în pofida faptului că urmează toate măsurile de protecție: „Suntem într-o temere că mâine, poimâine vom avea un focar în școală”.

Fațete ale impactului socio-economic al COVID-19

Pandemia a făcut ravagii și în plan socioeconomic, afectând veniturile populației, în special ale persoanelor autoangajate, dependente de remitențe și care au locuri de muncă în sectorul HoReCa.

Silvia Moșneaga, 47 ani, mamă a 5 copii, spune că și-a pierdut postul de vânzătoare, în urma restricțiilor de comercializare în piețe: „Când totul a început, lucram la Piața Centrală din Chișinău, la hala de carne. Am fost toți în șoc. S-a închis… Ne-am străduit să vindem repede carnea din frigidere. A fost complicat, am rămas fără loc de muncă. Noi practic am stat doar acasă, nu am ieșit nicăieri. Numai soțul lucrează ca șofer de taxi. Noroc de soț că el mai lucra și mai aducea 100-200 de lei și mai cumpăram pâine, zahăr, bomboane, biscuiți pentru copii. A fost greu, chiar foarte greu. Nu știu alte familii, dar noi suntem numeroși, suntem mulți, trebuie mâncare. Cu greu ne-am descurcat și am ieșit din asta. Mulțumim Domnului”, relatează Silvia.

Colacul de salvare au fost animalele din gospodărie: „Avem pe lângă casă animale, ca să avem pentru ce ne trezi, să nu dormim până la amiază (zâmbește). Vă spun cinstit, nu putem strânge bani, că suntem mulți la mâncare. Ne străduim, muncim mult. Niciodată nu am așteptat să ne dea cineva de pomană”, spune femeia.

După reluarea activității piețelor, Silvia a început să vândă flori: „Lucrez în schimbul de noapte la piața Calea Basarabiei, la flori. Acolo două zile lucrez și două sunt acasă. Banii pentru noi vin foarte greu. Când ai un post de lucru permanent, un salariu în lună, e altceva…  Cu 2000 de lei nu pot rezista până la următoarea lună. Nu ne ajung banii”.

În cele două zile când nu vinde flori, vinde alte lucruri, pentru a mai rotunji venitul familiei: „Mai împletesc colțuni, mai cresc niște flori și merg la piață în cele două zile cât stau acasă. Floricele, pomușoare de pe deal. Noi nu stăm. Iată acuși sunt porumbele, Dumnezeu le dă degeaba, du-te și le strânge, fă un ban și te întreține. Numai cel care nu vrea, nu face nimic. Au fost coarnele, am strâns coarne. Ne străduim pe lângă lucru să avem și alte ocupații.”

Sala de nunți de la Scoreni, pustie

Criza de sănătate a afectat economia locală, în special pe agenții economici din sectorul HoReCa. Este și cazul sălii de nunți din Scoreni, situată în centrul satului. Locația, care activează de peste un deceniu, dispune și de o terasă semi-acoperită, pentru ceremonii în aer liber.

Dacă până la pandemie, locuitorii din Scoreni își sărbătoreau acolo nunțile, cumetriile sau zilele de naștere, acum această afacere este „la cota zero”, spune Maria Staver, proprietara sălii: „Până să se înceapă nevoia asta, era bine. Aveam câte o sărbătoare, câte o masă de pomenire. Acum nimeni nu face nimic”.

Familia Staver speră că va scoate afacerea la liman, totuși.

„Faci banii într-o altă țară și îi investești aici”

În fața primăriei l-am întâlnit pe Ion Neamțu, 46 de ani, revenit acasă temporar, în vacanță programată. El a muncit timp de șase ani în construcții în Londra și anterior 14 ani în Portugalia.

Acum bărbatul are compania sa și spune că în compania sa procesele au fost reconfigurate, pentru ca toți angajații să fie în siguranță: „În Anglia la început au fost restricții: șantierele mari au fost blocate, iar personalul a fost redus până la 30%. Eu nu am fost afectat. Persoanele care au pierdut serviciul au fost finanțate de stat, li s-a dat pentru șase  luni circa 80% din salariu, ca să poată plăti chiria, să-și întrețină familia. Eu am companie de construcții, în care am câțiva băieți care lucrează. Unica ce a trebuit să facem, a fost să-i repartizăm în locuri diferite, ca să nu fie mulți la un loc. Au fost luate toate măsurile ca să evităm contactul cu alte persoane.”

Revenit la Scoreni în vacanță, a stat în autoizolare 14 zile, după care s-a apucat să dea o mână de ajutor la culesul strugurilor. Ion speră că va reveni și el în doi ani, de această dată permanent: „De schimbat se vor schimba lucrurile. Dar, siguranța e slabă în Moldova. Să investești poți: faci banii într-o altă țară și îi investești aici, dar nu știi dacă vei putea să ai un venit, să nu îți înghețe afacerea. E riscul 50/50”.

„O zi de primăvară hrănește un an”

Pandemia și seceta, cumulate, au avut un efect devastator pentru sectorul agricol. 

Este și cazul companiei Agrimcor din Scoreni, care activează din 2015 și se ocupă de creșterea, depozitarea și comercializarea cireșelor, prunelor și strugurilor pe piața internă și externă.

„Dacă anul trecut noi ne-am lansat pe piața exporturilor în Rusia și pe piața europeană, anul acesta a fost mai greu. A fost pandemia, iar atunci când au fost cele mai importante lucrări a fost și perioada de izolare, când oamenii au stat acasă. Undeva 30-40% dintre muncitorii noștri depășesc vârsta de 60 de ani. Ei sunt și cei mai pricepuți. A fost mai greu. Am trecut… cu greu”, spune Natalia Barbos, manageră de proiecte la Agrimcor.

Au rămas pe linia de plutire, grație rezervelor, datorate vânzărilor din 2019 și primelor lucrări din 2020.”

„În februarie au fost efectuate primele lucrări. Pe urmă s-a început pandemia și s-a oprit totul. Dacă lucrările nu sunt efectuate la timp, atunci ne așteptăm la pagube mari. A fost compromisă roada de cireșe. Noi am pus mult accent pe roada aceasta. Cu banii obținuți de pe creșterea cireșelor întrețineam muncitorii. Roada a fost compromisă și de carantină, pandemie… nu am avut unde exporta, nu am avut piața de desfacere. Doar piața internă, dar asta e foarte puțin”, explică Natalia Barbos.

Acum, presiunea financiară se resimte mai acut la Scoreni, este de părere Natalia: „Lumea caută de lucru. În ceilalți ani nu prea aveam asemenea apeluri, dar acum chiar ne sună. Mulți au revenit de peste hotare, caută un loc de muncă. Dacă în ceilalți ani nu găseam muncitori, acum ei se cer. Multe afaceri s-au închis. Lumea a rămas fără lucru. Dar viața merge înainte, cheltuieli sunt”.

Roada din acest an, afectată de secetă, reprezintă o pătrime din media anilor trecuți, ceea ce plasează compania la limita supraviețuirii.

La fel ca la Scoreni, în întreaga țară economia a fost afectată serios din cauza noului coronavirus. COVID-19 a scos la iveală și a accentuat inegalitățile deja existente.

Potrivit analizei impactului socio-economic al COVID-19, efectuată de PNUD Moldova în cooperare cu echipa de țară a ONU și cu sprijinul UNFPA, cele mai afectate sectoare ale economiei sunt HoReCa, comerțul, transportul și altele. Agricultura se regăsește printre aceste sectoare, fiind lovită și de secetă. Impactul cumulativ pe agricultură este încă în proces de estimare, dar datele disponibile sugerează pierderi considerabile atât în sudul, centrul cât și nordul țării, de 40-50%. Mai mult, cei mai afectați sunt fermierii mici, cei ce nu dispun de tehnologii de irigare, au un acces problematic la tehnologii și piețe de desfacere.

Printre cele mai vulnerabile la criză categorii de persoane, sunt femeile, copiii, vârstnici, migranții reveniți, persoanele autoangajate.

Moldova9.com - produs realizat de A.O."Academia de Creație și Inovații Mediatice"
© 2017 Moldova9.com. Toate drepturile rezervate.