Povestea maimuței văzută cu ochii unui om

novyj-kollazh-6.jpg

Am să vă spun povestea prietenei mele. Cred că o cunoașteți și voi. Ea consideră că cei care stau la temelia lumii sunt visători înnăscuți. O dată o maimuță a dorit cu tot dinadinsul să gândească. Tot aceeași primată, doar că peste secole își dorea o viață mai bună și-a început să lucreze pământul. Apoi a vrut să afle ce este după cele 7 coline, după ape și munți, și-a mers să cerceteze. A visat să zboare și-a construit mașini zburătoare, a visat să atingă cerul și-a ridicat clădiri. Apoi Pământul a devenit prea strâmt, sufocant chiar, așa a ajuns pentru prima dată primata pe lună. Vă închipuiți? o maimuță pe lună. A trimis rachete-n aer și a văzut Pământul de acolo, din cer, s-a simțit primata – Dumnezeu.

În ceea ce numește ea evoluție, a avut un companion fidel – frumosul. Cât de paradoxal nu ar părea, frumosul s-a născut în într-o simplitate absurdă sau cum spune prietena mea – în sărăcie. Azi ea cu frumosul e la pertu, are destui bani să-l cumpere. A văzut și Luvrul, și Ermitajul, nu a prea rămas impresionată, se putea și mai bine.

Drumul lung până în al treilea mileniu a obosit-o. A trecut prin foame, război și ciumă. Le-a învins pe toate. Dar cu ce preț…

Cu câteva milenii în urmă, primata noastră, nici nu ar fi putut visa la realitatea de azi. Azi știe că înainte doar spre mai bine.
AUTOR: Mădălina Grosu, studentă, Facultatea Jurnalism și Științe ale Comunicării

 

Top