Publicat la 2020-12-10

Moldova Nouă

Informația care TE PRIVEȘTE

Nicolae Popa – scriitorul culorilor

5 min read

,,Masa din deal. Dar să ştiți că nu-mi prea vin aici poezii cu peisaje bucolice, cum bănuia o persoană dragă mie. Aici claritatea înălțimii contează. Ieri, de-o pildă, am definitivat aici o poezie care se ținea de mine de câteva luni. Am şi postat-o azi dimineață aici, alături. "UN SUFLU"... al înălțimilor.” Sursa: arhiva personală

Nicolae Popa s-a născut în satul Buda, raionul Călărași. A studiat la Școala poligrafică din Chișinău (promoția 1978), în cadrul Universității de Stat din Moldova, secția de jurnalism (1983) și la Institutul de Literatură din Moscova⁠ (1987-1989), iar în anul 2000 a obținut o bursă de la Fundația Soros-Moldova).  Prietenia față de carte s-a nascut încă din frageda copilărie. Prietenie care i-a marcat și continuă să-i marcheze destinul. Dar de cine a fost cultivată arta scrisului și cine a creat profilul unui om iubitor de poezie? Nicolae Popa este dovada vie că legătura dintre generații devine un simbol al creației.

Astăzi, scriitorul este convins că ,,veșnicia s-a născut la sat” –  ,,ținând cont de specificul satului nostru, al localității erau foarte multe tentații, la noi nu era un spațiu închis, tot spațiul era deschis și fiind cineva care citea trebuia să citesc oarecum pe ascuns pentru că mulți râdeau de mine că stau toată ziua cu cartea în mână.”

Însă zâmbetul de pe chipul scriitorului nu obosește să apară atunci când vorbește despre cărți, poezie, dar și despre mama sa, or anume ea a contribuit substanțial la dezvoltarea spirituală a acestuia ,,Mama era singura care se bucura că eu citesc și când mă vedea undeva cu cartea în mână se prefăcea că nu-i de lucru.”

,,m-a marcat spre creație – citirea ziarelor, la noi în ogradă, în familie.”

Așa cum nimic în viață nu este întâmplător, așa și dragostea față de frumos și poezie nu alege pe oricine. Vocea calmă, vorba bună, privirea profundă, mâinile ,,antrenate„ de scris sunt o consecință reușită a familiei în care a crescut și modului în care era apreciată scriitura timpului: ,, Bunelul meu, Ștefan Popa stătea toată ziua în ogradă, pe prispă cu ziarul în mână. Toți eram cu ochii pe cutia poștală. Era citită din scoarță în ,,Femeia Moldovei”, ,,Tinerimea Moldovei”, revista ,,Chipăruș”. Ziarele și revistele erau pentru noi mai important chiar și decât televizorul.” Copilul, astăzi, adult recunoaște: ,,Eu și scriu undeva, am o poezie că ,,Tata citește ziarul”, asta a fost ca element constant care m-a marcat spre creație – citirea ziarelor, la noi în ogradă, în familie.”

Bunel fiind și el reușește să țină neîntrerup firul artei din familia pe care a construit-o, dar orișice bunel a fost și el copil. Un copil care ,,știa” că Ion Creangă parcă era de la el de peste gard: ,,Bunica mi-l citea pe Creangă dintr-o carte fără coperți, cu grafie românească. Eu pe Creangă îl știam citit de bunica. Creangă parcă era de la mine de peste gard.”

,,Mergeam pe deal și discutam despre Seneca, Platon.”

Un scriitor este un etalon pentru societate, un mijloc de inspirație, de admirație. Îndreptându-se spre mine prin Aleea Clasicilor până și mersul său statornic și sigur este un atribut al sufletului de poet, care își amintește că chiar și atunci când trebuiau să muncească fizic discuția despre citit și literatură nu lipsea: ,,practica sovietică de a trimite studenții pe diferite „șantiere ale Patriei” – colhozuri, sovhozuri, fabrici și uzine…. nu vreau să-mi amintesc ca ceva neapărat negativ… Acolo eram cei mai deschiși unii cu alții, chiar de lucram, în timpul liber, discutam, citeam… Nimereai pe un rând de vie la cules cu cineva toată ziua discutai despre cartea pe care ai citit-o. Despre un film. Nu era ca la Chișinău să stai în fața profesorului. Mergeam pe deal și discutam despre Seneca, Platon. Despre filmele care erau pe ascuns. Așa pare că era muncă, unii aveau interes să facă un ban, noi tot, dar aveam și interes de lectură, stăteam până iarna și veneam pregătiți cu lecturile”

,,Ghiozdanul zburător”, ,,Cubul de zahăr”, ,,Avionul mirosea a pește”, ,,Păsări mergând pe jos”, ,,O mie de ani cu fața la soare” sunt doar câteva dintre titlurile semnate de autor. Titluri care spun mai mult decât niște cuvinte. Titluri care descriu o viață de om, o viață a unui scriitor care mai întâi își ,,vede” versul în culori, pictând un tablou al celor ce urmează a fi scrise.

 O viață a unui scriitor actual prin gândire și emoție care își scrie versurile și pentru publicul din mediul online, dar care își caută refugiul la origini – în satul unde a copilărit și unde a crescut. Acolo îl așteaptă mama… cărțile pe care la Chișinău din cauza ,,zgomotului” nu le poate duce la capăt și ,,masa scriitorului” de după dealul casei la o distanță de 10 minute de pădure – locul unde își adună gândurile, stările și trăirile. Nicolae Popa – scriitorul despre care vom mai auzi, cel ce astăzi scrie o trilogie și ,,pune la cale” tipărirea cărții satului Buda.

Pe scurt despre esență

Copilăria… ,, Vei pleca mai deveme acasă

vei descuia ușa și îți vei da seama

că nu e neapărat nevoie să aprinzi lumina,

că poți să-ți scoți haina  și să o pui în cuier

la lumină de zi.” (Cina)

Oamenii… ,, ceea ce la drept vorbind îl face

al naibei de fericit,

dându-și seama că e și el Ci-ne-va!

pe aici, prin zonă,

dacă e urmărit de o dronă!” (Fericit)

Poezia… ,,NU ȘI NU!

Nu există poeți, nu există poete!

Există o deviere

numită stare poetică.”

Pictura… ,, Mi se pare destul de ciudat că am putut vedea așa ceva cu ajutorul unor simple acuarele. Ar fi cazul să mai insist.”

sursa: arhiva personală

Nicolae Popa la Teatrul Național ,,I.L.Caragiale” din București. Deschiderea festivalului naţional de teatru. sursa foto: arhiva personală
„Rătăciri”. Tuș, format A4. sursa foto: Arhiva personală
,,Asta facem, de fapt. Trecem zi de zi prin urechile acului.” sursa foto: Arhiva personală
,,Masa din deal. Dar să ştiți că nu-mi prea vin aici poezii cu peisaje bucolice, cum bănuia o persoană dragă mie. Aici claritatea înălțimii contează. Ieri, de-o pildă, am definitivat aici o poezie care se ținea de mine de câteva luni. Am şi postat-o azi dimineață aici, alături. “UN SUFLU”… al înălțimilor.” sursa foto: arhiva personală

AUTOR: Victoria Surdu, studentă, Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, USM

Moldova9.com - produs realizat de A.O."Academia de Creație și Inovații Mediatice"
© 2017 Moldova9.com. Toate drepturile rezervate.