Publicat la 2020-03-24

Moldova Nouă

Informația care TE PRIVEȘTE

Lică Sainciuc: “Totul este deschis, pur și simplu noi nu înțelegem”

7 min read

El este autorul “Albinuței” și a primului “Abecedar” cu litere românești de după 1989. Mai mult, a ilustrat peste o sută de cărți, a elaborat scenografia şi păpuşile pentru numeroase spectacole și chiar la câteva pelicule cinematografice. Fiind pasionat de istoria și arhitectura Chișinăului, a publicat și câteva cărți, precum “Colina antenelor de bruiaj” și “Chișinăul Ascuns”. Vorbim despre artistul Lică Sainciuc, fiul regretatului maestru Glebus Sainciuc și al pictoriței Valentina Rusu-Ciobanu.

foto: moldova25.md

“Noi învățăm de la copii”

M9: Au trecut mai bine de patru decenii de la apariția cărții “Albinuța”, scrisă de Grigore Vieru, la care dumnevoastră ați fost coautor. Ce va inspirat să creați ilustrațiile, care pe alocuri au un mesaj mult mai complex decât pare la prima vedere?

Lică Sainciuc: Dacă ești un birocrat și te uiți, păi vezi o carte pentru copilași. Religia ne îndeamnă să ne păstrăm copilăria, căci copilăria este ceva care apoi se pierde. Copiii nu au încă formule, ei abia le învață. Neavând formule, copiii iau totul din împrejur așa cum este. Iar ceea ce este împrejur, este cu mult mai complicat decât formulele noastre. Formulele noastre sunt destul de primitive. Noi, probabil, încercăm să transmitem sentimentele noastre celorlalți, iar copiii sunt cei mai receptivi la ele, fapt ce ne bucură.

M9: Ce simboluri și motive ascunse ați ilustrat în cărțile dedicate copiilor?

Lică Sainciuc: Nu există ceva ascuns. Totul este deschis, pur și simplu noi nu înțelegem. Noi învățăm de la copii. Exista totuși și situația politică când foarte multe lucruri nu puteau fi spuse pe nume și trebuiau cumva explicate.

M9: În ce măsură acestea modelează și formează imaginația și cunoștințele micilor cititori?

Lică Sainciuc: Aceasta este deja o atitudine pedagogică. Ei cred că ilustrațiile modelează imaginația copiilor. De la bun început și până acum am fost contra pedagogilor. Ei au scopuri ideologice. Atunci când ,,Albinuța” s-a pornit, Grigore Vieru a dus-o la o editură de literatură. Când l-am întrebat de ce nu a dus-o la o editură pedagogică, acesta mi-a spus că pedagogii o vor strica. Pedagogii imediat îți aduc niște calapoade și știu cum, în timp ce artiștii nu știu. Artiștii simt, creează, iar pedagogii îți aduc planul cărții dinainte.

foto: studentus.md

“Timpurile mereu se schimbă

M9: Cum a fost să lucrați cu Grigore Vieru – una dintre figurile proeminente care au inspirat Mişcarea de Eliberare Naţională a basarabenilor?

Lică Sainciuc: Vieru era un om tare plăcut, vesel și cu simțul umorului. Apoi el a devenit clasic, iar cu clasicii nu-i interesant (zâmbește).

M9: Într-un interviu pentru “Ziarul de Gardă”, ați menționat despre refuzul ilustrării lui Lenin în abecedar. Nu vă era frică de regimul de atunci?

Lică Sainciuc: Era un timp când era frică, era un timp când nu era frică. Timpurile mereu se schimbă. Aceasta este o temă foarte interesantă, care necesită o tratare aparte. Ce înseamnă regim? Iarăși vă vor da niște calapoade, precum că regimul sunt niște oameni răi, binele și răul, demoni și îngeri. De fapt este foarte simplu. Există niște societăți și grupuri de oameni mai primitivi, mai spirituali, fiecare cu dreptul lor. Dacă luăm spre exemplu un trib din Africa Centrală, un trib izolat de tot, păi acolo oamenii au felul lor de a fi. Ei nu se îmbracă, nu au unelte, dar știu să convețuiască. Civilizația comunistă, bolșevică era asemenea aborigienilor, o civilizație primitivă.

M9: Cum e să fii un revoluționar printre sutele de oameni cu alte ideologii politice și concepte de viață?

Lică Sainciuc: Trebuie să arătăm oamenilor că prin aceasta s-a trecut deja, că sunt niște chestii vechi și nu trebuie să le repetăm. Trebuie să informăm lumea. Este un fel de compasiune.

“Uniunea Sovietică era o pușcărie”

M9: Cum era arta plastică în perioada sovietică?

Lică Sainciuc: Aici nu se poate de făcut o paralelă, precum în Renaștere sau post-Renaștere. În spațiul basarabean a venit un șuvoi sălbatic, care apoi s-a civilizat un pic și s-a calmat, precum Atila a venit din Răsărit și a adus cai în Roma. Aici nu a fost un schimb de artă. În țările socialiste și în Uniunea Sovietică nu era aceeași ideologie. În țările socialiste se permitea arta abstractă, în ele lipsind realismul socialist. În Uniunea Sovietică exista artă pentru export și pentru import. Pentru export – Picasso era bun, dar să faci în stilul lui Picasso în interior nu era voie. Toată Uniunea Sovietică era o pușcărie.

M9: Prin ce greutăți erau nevoiți să treacă artiștii plastici de atunci?

Lică Sainciuc: Aici erau trimiși artiști plastici ca să facă “ordine”. Toți intelectualii locali au fugit în România sau au fost trimiși în Siberia. A rămas un loc vid, pe care ei l-au umplut cu cadre trimise din Uniunea Sovietică. Aceste cadre erau foarte primitive, nici nu puteau desena. De regulă aceștia desenau caricaturi despre cât de rău era Sfatul Țării. Astfel ei își câștigau o bucată de pâine. Ei nu aveau nimic în comun cu părinții mei. Nu putem spune că exista o comunitate a pictorilor.

M9: Anul acesta se împlinesc 29 de ani de la declararea independenței Republicii Moldova. Ce puteți spune despre actualul regim?

Lică Sainciuc: Acum putem vorbi diferite lucruri, în timp ce atunci nu le puteai spune pe nume. Dacă vorbeai ceva care nu corespundea normelor aprobate de sus, trebuia să fii închis sau expulzat. Acum totul este liber. Pe vremuri, dacă în tine fierbea ceva, păi trebuia să transmiți mesajul într-un mod alegoric.

M9: Ați face desene la comanda unor formațiuni politice?

Lică Sainciuc: Niciodată nu am făcut-o. Nici nu știu cum e.

M9: În prezent, cât câștigă din artă Lică Sainciuc?

Lică Sainciuc: Nu prea câștig. Niciodată nu am avut scopul să câștig din artă și cred că aceasta era greșeala (râde).

M9: Cum puteți comenta afirmația fostului ministru al Educației, Culturii și Cercetării, Corneliu Popovici, precum că “artistul trebuie sa fie flămând”?

Lică Sainciuc: Dacă el a spus așa, păi este o obrăznicie din partea lui.

 “Au distrus Chișinăul, fără nici un motiv”

M9> Aveți o dragoste aparte față de Chișinău, fapt ce demonstrează cărțile Colina antenelor de bruiaj, Chișinăul ascuns și Chișinăul pe vremea lui Pușkin (1820-1823) cu 333 de intersecții, scrise de dumnevoastră. Puteți face o scurtă descriere a arhitecturii actuale din Chișinău, dat fiind faptul că sunteți și absolvent al unei facultăți de arhitectură?

Lică Sainciuc: Din punct de vedere politic este strașnic, precum și în timpul sovietic. Chișinăul era frumos doar de 1 mai. În anii 90 Chișinăul era plin de ruine, care de sărbători erau văruite. Ăștia care vin din Răsărit au distrus Chișinăul, fără nici un motiv. Au distrus intenționat biserici, cartiere și case.

M9: Ce monumente arhitecturale și istorice din Chișinău vă creează cel mai mult sentimentul de nostalgie?

Lică Sainciuc: Nu există monumente care sunt descrise în eciclopedii. Monumentele sunt ecologia, simțul și spiritualitatea noastră. Strazile și denumirile lor sunt monumente, o anumită situație topologică este un monument, copacii sunt monumente…

“…ca arta adevărată

foto: unica.md

M9: În prezent faceți grafică la calculator. Prin ce se diferențiază de grafica și pictura clasică?

Lică Sainciuc: Încercam mereu să merg înainte. Înainte de calculator, am lucrat cu aerograful, care cândva se considera modern. Mereu am fost un avangardist. Spre exemplu desenele din “Albinuța” le-am pictat cu anilină și cu rapidograful.

M9: Cât de greu v-a fost să vă acomodați cu noile tehnologii?

Lică Sainciuc: Demult m-am interesat de calculator, deși nu avea nici o legătură cu arta plastică. Mă interesam de el din punct de vedere științific. Eu și colegii mei eram pasionați de tehnică. Revistele despre tehnologii erau o ieșire în civilizația apuseană. Eram implicat în tot acest progres tehnologic. Primul calculator pe care l-am avut era produs la Chișinău – o copie exactă a PC-ului, doar că purtătorul său de informație era un casetofon, iar monitorul un televizor.

M9: Ce softuri și aplicații utilizați pentru a desena?

Lică Sainciuc: În fond folosesc CorelDraw, căci este unul mai plastic și artistic spre deosebire de Adobe Illustrator, care este mai mult tehnic. Pentru culori mai vii folosesc și Photoshopul.

M9: Ce reprezintă, de fapt, măștile celebre create de tatăl dvs., maestrul și artistul plastic Glebus Sainciuc?

Lică Sainciuc: Astfel de măști nu s-au mai făcut nici până la el, nici după el. Aceste măști au fost și au existat, ca arta adevărată.

***Interviu realizat de Anatol Fornea, stagiar, student Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, USM

Moldova9.com - produs realizat de A.O."Academia de Creație și Inovații Mediatice"
© 2017 Moldova9.com. Toate drepturile rezervate.