INTERVIU: “În viață, nu există limite, decât cele sufletești”

70710730_1412132298927536_5275532849645092864_n.jpg

Este student la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării și singurul din întreaga Facultate care a fost premiat cu Bursa de Merit a Republicii. Ambiția și curajul de a-și atinge scopurile îl face să muncească peste program și să aplice la diferite concursuri de merit- Nicolae Chicu, ne va vorbi despre greutățile prin care a trecut, de ce a fost nevoit să aplice de două ori pentru a obține bursa deși avea 10 pe linie, dar și despre decizia de a rămâne în Republica Moldova pentru studii.

M9: Ce este jurnalismul pentru tine?

Nicolae Chicu: Jurnalismul este ceea ce mi-a spus sufletul că trebuie să fac. Am ales să studiez aici pentru că așa am simțit. Inițial, am fost la drept, doar două săptămâni am rezistat, pentru că felul meu de a fi nu era pentru a fi îngrădit din punct de vedere al gândurilor, al ideilor și al cuvintelor. Jurnalismul este despre cuvinte, iar cuvintele-s marea mea iubire încă de prin clasa a 5-a, când am început să împletesc rime pe foaie. Treptat, fiind pus față-n față cu acest domeniu, pe băncile facultății, l-am îndrăgit mai cu maturitate….

 

“Lupta pentru a fi cel mai bun, mi-e în sânge, iar căderile m-au făcut puternic”

 

M9: Ești singurul student de la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, care a fost premiat cu bursa Republicii. Cum este să fii cel mai BUN dintre cei BUNI?

Nicolae Chicu: Această bursă este despre munca zilnică pe care am depus-o încă din prima zi la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării. Am învățat sistematic, mi-am făcut un CV ,,cu de toate”, am colaborat cu instituții de presă chiar din primele luni și mi-am dezvoltat un caracter de învingător. Mai mult decât atât, întotdeauna am muncit adăugător, nu am vrut să fiu ca toți, iar asta a însemnat multe nopți nedormite exersând toate genurile jurnalistice … și mai multe nopți de studiere a procesului de filmare.
Eu am vrut dintotdeauna să am ceva al meu și mi-a reușit. – emisiunea online ,,pamfleTime”.
Anul trecut am aplicat la această bursă cu 10 pe linie, dar nu au fost suficiente notele, iar într-un an am completat toate celelalte lacune: participări la evenimente, materiale publicate, obținerea certificatelor ș.a.m.d. Deci, mai bine mă simt să cred că am lucrat mai mult desinestătător, decât ,,cel mai bun”. Plus la asta, lupta pentru a fi cel mai bun, mi-e în sânge, iar căderile m-au făcut puternic.

M9: În ce măsură a contribuit Facultatea la acest rezultat al tău?

Nicolae Chicu: Cred că într-o măsură enormă, pentru că aici mi-am descoperit versiunea mea adevărată. Facultatea, în pofida celor care spun că îți oferă teorie în abundență, m-a călit. Aici am învățat să nu fiu manipulat, aici am înțeles ce înseamnă jurnalism de calitate. La facultate am cunoscut jurnaliști foarte buni, de la care am învățat lucruri colosale, pe care-n cărți nu le-am găsit. În esență, facultatea de jurnalism, țin să cred că-i o lume aparte, iar mie întotdeauna mi-a plăcut tot ceea ce-i diferit.

 

“Cea mai mare provocare a fost lupta pentru autodepășire și prin implicit pentru afirmare”

 

M9: Cu siguranță în “lupta” pentru bursă ai avut parte și de provocări. Vorbește-ne despre ele.

Nicolae Chicu: Această bursă, pentru mine nu-i atât de importantă ca ,,bani”, ci mai degrabă o satisfacție lăuntrică. Este o stare de mulțumire că nu ești trecut cu vederea pentru faptul că ai muncit și ai învățat mai mult decât alți oameni. Provocările mele cele mai mari nu țin de facultate, ci mai degrabă de ceea ce am vrut să fac pe lângă facultate. Nu m-am limitat doar la temele pentru acasă. Am scris reportaje, interviuri, editoriale și le-am trimis mai multor redacții. Unii au fost receptivi, alții nu prea. Una peste alta, cea mai mare provocare a fost lupta pentru autodepășire și prin implicit pentru afirmare. Inițial mi-am făcut emisiunea Cerneală Socială în care am încercat să vorbesc despre problemele societății. Primul video, a fost oribil, a fost cu emoții, nu știam nici a edita – nimic. Nu cunoșteam despre sunet, nu știam ce înseamnă o lavalieră, un promter. Treptat, am studiat singur cum se filmează corect, cum se editează corect. A fost greu pentru că eu făceam toate acestea în camera de cămin, iar aici nu stăteam singur. Trebuia să prind o zi în care am câteva ore la dispoziție pentru a filma. Treptat, am investit timp și bani în cameră de filmat, în lavalieră, în lumini, și după un an, acum câteva săptămâni a apărut emisiunea pamfleTime – un proiect la care țin foarte mult și pe care îl voi dezvolta cu toată dăruința. Mi-am inventat și un studio, tot este în cămin, doar că anul acesta îmi este mai ușor. Despre etapele pe care le-am trecut în procesul realizării acestei emisiuni, am multe de spus, dar deja în alt interviu. Au fost zile în care nu-mi ieșeau filmările, editam câte 15 ore pe zi în continuu, pentru că programul de editare era complicat … deci, toate acestea m-au călit.

 

“Tot ce reușește sau nu reușește un om, ține de viteza lui de prioritizare a lucrurilor”

 

M9: Cum reușește un student să facă atât de multe și să obțină și o bursă de merit?

Nicolae Chicu: Ca să reușești ceva, trebuie să renunți la altceva. Eu am renunțat la timpul liber, pe care colegii mei îl petreceau cu prietenii. Uneori nu mă duceam acasă, în sat și câte 2 luni, pentru că drumul îți fură enorm din timp. Duminicile și sâmbetele, pentru mine erau zilele cele mai încărcate, pentru că învățam pentru 2, 3 zile din săptămână, iar apoi mă apucam de studiat: despre filmare, editare etc. Mai mult decât atât, trebuia să-mi fac și timp pentru sport … lectură. Uneori îl găseam mai greu, dar le-am făcut pe toate. Cred că tot ce reușește sau nu reușește un om, ține de viteza lui de prioritizare a lucrurilor și de capacitatea de a fi flexibil, plus vizualizarea rezultatului acțiunilor tale.

M9:  Bursa pe care ai reușit să o obții, demonstrează că: se poate și acasă. Ce părere ai de controversatul mit: “Aici nu se face carte”?

Nicolae Chicu:  Cărțile sunt aceleași oriunde în lume. Nu depinde doar de facultate și profesori – ceea ce vei deveni în viață. Povara responsabilității este pe umărul fiecăruia în parte. Se poate și aici, chiar dacă situația economică a țării nu este tocmai comparativă cu cea a germanilor, a italienilor sau a francezilor. Ei și-au făcut istoria cu mâna lor. Noi suntem obligați să ne-o facem așa cum vrem noi, tot cu mâna noastră. Apropo, următorul video va fi despre puterea de a rămâne acasă.

M9: Ce sfat le-ai da studenților pentru a ajunge la rezultate cel puțin la fel de bune ca ale tale?

Nicolae Chicu: În viață, nu există limite,
Decât cele sufletești,
Nu-ți crede lenea – ea te minte.
Muncește pentru ce-ți dorești!

AUTOR: Diana Botnaru

 

Top