INTERVIU: Dincolo de cafea, galben și jurnalism

76688885_2464586613820710_7693940878603190272_n.jpg

Cunoaște-o pe Diana Botnaru dincolo de paisiunile pe care deja le știți. Vorbim despre oameni și provocări.

M9: Cum definești noțiunea de OM?

Diana Botnaru: De multe ori îmi pun această întrebare. Am să raportez strict la mine, la noțiunea de om, pentru om a ceea ce reprezint eu. M-aș caracteriza simplu, prin trei cuvinte:  sunt un om serios, orgolios și foarte muncitor… tind să cred.

M9: Care este primul lucru la care atragi atenția, întâlnind o nouă persoană?

Diana Botnaru: Bună întrebare, care cred că mă pune pe gânduri. Îmi ia puțin timp să analizez un om și e foarte complicat să fiu atentă la un anumit detaliu pentru că sunt omul care nu pot și nu am curajul să privesc în ochi, dacă pentru cineva ochii spun ceva, pentru mine nu-i chiar așa. Am o problemă cu asta. Probabil ar fi comportamentul, comportamentul lui adevărat, ulterior analizându-i comportamentul să înțeleg dacă accept acest om să treacă limita barierei, să fie alături de mine sau nu.

M9: Cu cine preferi să descoperi lumea atunci când sufletul o cere?

Diana Botnaru: O cere des, ajung destul de rar. Este bine și așa, zicem mulțumesc. Nu știu să-ți răspund, depinde de starea pe care o am. Pentru mine în primul rând familia este lucru primordial și important în viața asta. Momentan familia în care m-am născut, ulterior o să fie și cea pe care o să mi-o construiesc. Dacă ar fi să-ți vorbesc despre o singură persoană, n-am reușit s-o descoper încă- urmează. Tind să cred că în timpul apropiat…sau nu. Timpul o să le rezorve pe toate și o să le arate. Și dacă ar fi să aleg din vacanțe de astea mai active și mai „obraznice”, o fac cu prietenii, care sunt foarte puțini.

M9: La ce te gândești când auzi sintagma „relație specială”?

Diana Botnaru: N-am să-ți răspund la această întrebare.

M9: De ce?

Diana Botnaru: Pentru că. Și atât.

M9: De ce este atât de important să trăiești pentru tine?

Diana Botnaru: N-am învățat să fac asta încă. Sunt omul care trăiește pentru altcineva și sufăr foarte mult în relațiile pe care le am cu oamenii. În tot ceea ce fac, întotdeauna pun pe primul loc nu ceea ce urmează să simt eu, ci consecințele sau din contra, partea pozitivă a lucrurilor pe care o să le simtă oamenii pe care îi am lângă mine. Și atunci nu știu să-ți răspund, este important, dar totuși cred că trebuie să fie o balanță între acestea.

M9: Ce îți trezește cele mai frumoase sentimente?

Diana Botnaru: Probabil escapadele pe care le am, anumite discuții cu anumiți oameni și… știi ce-i frumos? Că discuțiile care pe mine mă marchează și care sunt frumoase cu anumiți oameni, ei nu știu treaba asta și poate or să afle. Când? Timpul o să le rezolve pe toate, vorba mea.

M9: Trăim zile sau momente?

Diana Botnaru: Bună întrebare. Probabil depinde de starea pe care o avem. Sunt zile când trăim ZILE și sunt zile  când trăim MOMENTE. Tind să cred că escapadele pe care le am, le trăiesc ca moment, mai ales cele pe care le am cu familia, așa cum ți-am spus, este pentru mine ceva mai aparte, un lucru cu care ne naștem și cu care, tind să cred, că plecăm în suflet și-n minte. Trăim și zile și momente. Nu știu, depinde de om și de starea pe care o are.

M9: Cum într-un metru și 44 cm încape atâta ardoare pentru jurnalism?

Diana Botnaru: Da îmi dai voie să te corectez? 1.45, și așa sunt mică, dar tu mă faci încă mai mică. Încape foarte mult. Să știi. Sunt pasionată de asta de foarte mult timp, deși am conștientizat aceasta pe la 14 ani, am descoperit ulterior analizându-mi copilăria că, de fapt, sunt pasionată de când am venit pe lume și nu exagerez. De mică urmăream toți jurnaliștii, știam totul despre ei. Seara înainte de somn ne jucam cu sora mea de-a jurnaliștii.
Încape să știi, deși sunt mai mică de statură, am un suflet și o inimă foarte mare și atunci- loc pentru jurnalism întotdeauna o să fie.
Îți mai spun una, dacă există să ne reîncarnăm în viața următoare, nu mă interesează cine o să fiu, eu tare sper ca  tot de jurnalism să fiu pasionată.

M9: Te-ai gândit vreodată ce ai face dacă n-ar fi jurnalismul?

Diana Botnaru: Probabil l-aș fi inventat, iar dacă nu mă ducea capul- psihologie  sau vreo meserie care să aibă legătură cu (,) condusul, pentru că ador să conduc la fel de mult cât ador și jurnlaismul.

AUTOR: Inna Polișciuc, studentă, Facultatea Jurnalism și Științe ale Comunicării

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Top