Publicat la 2020-07-01

Moldova Nouă

Informația care TE PRIVEȘTE

INTERVIU: “Am schimbat foaia de hârtie pe materie”

3 min read

Arta pentru ea este terapie, iar ca să ajungă în momentul în care să poată cocheta cu pensulele și culorile, a trebuit să treacă prin mai multe școli. Cristina Muntean are 17 ani, a schimbat foaia de hârtie pe materie, iar abstracția și spontanietatea sunt cuvintele ce o caracterizează. Cunoaște-o și tu pe fata care pune în valoare hainele generatoare de mesaj și sentimente.

Arta, mai mult decât o definiție

“Arta este o terapie pentru mine. Este acel lucru care mă pune să meditez, să cercetez lucruri noi, anume prin ea mi-am dezvoltat gândirea, viziunile și creativitatea. Pictând uit de tot ce se petrece. Dacă vrei, pot spune că este un refugiu și în același timp un mod de exprimare a emoțiilor.”

Despre începutul începuturilor

“Am început a picta de la 8 ani, părinții m-au și dat la un cerc de creație. Eu  eram foarte nerăbdătoare și niciodată nu terminam desenele, mereu începeam câte unul nou. Ulterior am încetat să merg la acel cerc de pictură, pentru că mă plictiseam deja, apoi a urmat o pauză de cam 2-3 ani și am decis să merg la o școală de arte- unde am rezistat doar un an. Mergeam deja cu mare neplăcere și eram foarte dezamăgită. Am făcut iar o pauză și în clasa 7 am decis să mai încerc odată să intru la o altă școală de arte. Acolo m-am simțit ca peștele-n apă. De la profesoară și până la metoda de predare, toate-mi plăceau. Când am terminat școala de arte mai doream să fac ceva dar, veșnic nu găseam timp. Dar, iată că acum sunt împlinită de ceea ce fac și cum îmi petrec timpul, iar în viziunea mea talentul e doar o mică flacără care trebuie protejată și chiar dacă se udă, trebuie mereu să găsești soluția de a-l reaprinde si de a-l dezvolta.”

Cristina Muntean a schimbat foaia de hârtie pe materie

“Perioada carantinei m-a pus la încercare. Am început să mă obosesc de filme, teme și alte activități banale. Am început să mă uit la mai multe video-uri, seminare de dezvoltare personală și iată așa, cu pași mici, mi-a venit ideea de a face bani și de a-mi dezvolta talentul în același timp. Am căutat materialele necesare, persoane din acest domeniu, am participat la diferite  maratoane. Cu ajutorul acestora am început a picta din start pe hainele mele, apoi a prietenelor și ulterior, am început  să mă promovez cu ajutorul instagramului. Am început a primi comenzi. Nu a fost atât de greu să trec de la hârtie la material, ba e chiar captivant să vezi cum cu niște culori poți schimba aspectul unei haine uitate prin dulap într-o piesă vestimentară foarte “la modă”.”

Abstracția și spontanietatea

“Inspiația mea vine de la sine. Am dezvoltat mult această capacitate, uneori mai privesc niște lecții de pictură și mă inspir. Nu îmi prea place să fac exact cum mi se spune, încerc să îi prestez mai multe modele clientului ca să fie totuși ceva mai unic, nu ca un simplu desen imprimat. Îmi place abstracția și spontanietatea.”

Haine generatoare de mesaj

“În toată această nebunie nu există nici o tehnică specială. Totul depinde de ceea ce vrea clientul, iar eu dorința o pun pe material, transformând  ceva vechi, în haine generatoare de mesaj și…sentimente. Odată pictat, desenul nu se mai șterge, iar de îngrijiri speciale acesta nu are nevoie- decât spălat la 30 de grade pe partea opusă. Și toate astea sunt posibile, deoarece eu folosesc acril special care nu își pierde din densitate și culoare.”

Visuri din buzunar și scopuri atinse

“După ce finalizez școala, vreau să fiu designer vestimentar. Indiferent de ce urmează- eu mă văd cochetând cu arta. Îmi doresc enorm de mult să deschid un atelier, iar acolo visurile și viselele mele să prindă contur. Am ca scop, odată cu deschiderea atelierului să trec de la hainele cărora le dau culoare, la tot ceea ce mă înconjoară: mobilă, pereți…tot.”

 

AUTOR: Diana Botnaru

Moldova9.com - produs realizat de A.O."Academia de Creație și Inovații Mediatice"
© 2017 Moldova9.com. Toate drepturile rezervate.