Publicat la 2020-03-20

Moldova Nouă

Informația care TE PRIVEȘTE

Ghenadie Râbacov, despre fenomenul coronavirus: dezinformare în masă și întrebări fără răspunsuri

5 min read

Inimaginabil până unde poate ajunge dezinformarea și marasmul oamenilor în plină pandemie. Cum apare ceva nou, inclusiv un virus, numărul experților, părerologilor și comentacilor crește ca pe drojdii.

Fake-urile, senzaționalul, horror-ul, share-uirea masivă și necritică a unor știri aparent „serioase”, goana după popularitate ne invadează feed-ul de Facebook. O invazie mult mai periculoasă și distrugătoare decât oricare boală incurabilă.

Virus ucigaș evadat din laborator, ciuma secolului, armă geopolitică inventată în lupta subterană dintre marile puteri sau o gripă banală ce dispare odată cu injectarea produsului X sau Y? COVID-19 face obiectul unor dezinformări pe cât de grosolane pe atât de subtile, iar mulți profită din plin de prezența necunoscutului pentru a-și face mendrele, a manipula publicul în mod intenționat, a trage foloase și/sau a căuta țapi ispășitori. Anume necunoscutul și predispune la spălarea pe creieri, lansarea de teorii ale conspirației și scenarii apocaliptice.

Nu-mi voi spune părerea în ceea ce privește simptomatologia și gravitatea infectării cu coronavirus. Acest lucru îl fac medicii. Sunt un simplu cetățean căruia atât autoritățile cât și o bună parte din mass-media încearcă să-i creeze stare de confuzie și anxietate punându-i non-stop la dispoziție o groază de știri și expertize care se bat cap în cap și învinuindu-l de incapacitatea de a se documenta corect și a „rumega” informația. Mă întreb care este vina omului simplu și sincer în răspândirea unor falsuri din moment ce este expus la o dezinformare fără precedent?

„Nu intrați în panică! Totul e sub control!” Sfaturi din astea am auzit cu toții. Și vom mai auzi. Ș-apoi hai să nu mai fim cinici sugerând tuturor să filtreze informația! Noi cam toți trăim mânați de instinctul de turmă și cam toți transmitem mai departe ceea ce am citit pe Internet, într-o carte, ceea ce am auzit la TV sau ceea ce ne-a transmis cutărică prin alte canale. Chiar dacă punem la îndoială cele auzite sau văzute. Aproape de fiecare dată este o ezitare între adevăr și minciună.

Dezinformarea este inevitabilă în vremuri de criză, iar infiltrarea ei se produce într-o manieră atât de profesionistă încât ajungi la concluzia că tot ce ți se pune pe tavă ca informație este o corcire a falsului cu veridicul. Cum să ai încredere oarbă în autorități care-și fac PR și să te consolezi cu puținele cazuri de infectări cu COVID-19 confirmate, dacă din zecile de mii de persoane intrate în țară din zonele afecte, au fost supuse testării doar câteva sute? Cum să nu te panichezi când ți se bagă în oase frica de îmbolnăvire și posibilul deces, dar și incertitudinea și chiar (paradoxal!) lipsa de informații? Și totodată de ce să te alarmezi dacă e vorba despre o gripă obișnuită? Atât de obișnuită încât se decretează stare de urgență și se închid hotarele. Cum să nu dai buzna în farmacii după vitamina C dacă într-adevăr soluția perfuzabilă cu acid ascorbic are efecte antivirale? Cum să stai acasă liniștit dacă ai toate șansele să rămâi fără un venit pentru următoarele 1-2 luni și ai o familie pe care ești obligat să o întreții, vrând în același timp să-i protejezi pe cei dragi? Degeaba se oferă știri credibile și sunt create site-uri independente de fact-checking dacă populația este alimentată cu doze letale de fantasmagorii. Publicul nu mai are încredere în nimeni și în nimic, iar povara gândurilor îi apasă mintea și îl bagă-n boli?! Și încă ceva: categoria cea mai expusă îmbolnăvirii este cea a persoanelor în vârstă. Mulți dintre ei nu au nici computer, nici telefon performant cu acces la internet. Iar cei care au, inclusiv un număr mare de tineri, habar n-au ce este fact-checkingul. Orășenii stau în casă, unii și-au transformat deja dormitoarele în birouri și muncesc de la distanță, dar cum să-i ceri unui sătean să facă asta, acum primăvara când încep lucrările agricole? Cine a avut sau are bunici la țară cunoaște ce înseamnă pentru ei o zi pierdută. Noi suntem altă generație, pentru noi pământul nu mai e o valoare și ne-am și obișnuit a pierde zile. Nu aș sări în cap nici enoriașilor care merg la biserică. În satele pustii ale Moldovei, lăcașul sfânt e unul dintre puținele locuri în care poți vedea lume. Ei nu au nicio vină, merg la biserică pentru că acolo găsesc alinarea. Mai ales în aceste momente de grea încercare, când trebuie să rostim rugăciuni puternice în fiecare zi. Merg pentru că probabil nu mai au nimic de pierdut, fiind conștienți că oricum vor muri în singurătate. Fiecare crede ceea ce aude și încearcă să se protejeze așa cum poate și să-și pună speranța în medici, în metode populare de tratament, în semnul sfinte cruci… E o reacție poate anormală pentru cei avizați, dar absolut firească pentru cei care abia de reușesc să lege tei de curmei și pentru cei sortiți singurătății.

În aceste condiții incerte, îmi trece prin minte „Ciuma” lui Albert Camus dar și studiile despre cultura de risc. Ar fi bine să avem o cultură individualistă de risc, să ne bazăm mai mult pe noi înșine decât pe autorități, dar să fim uniți și înțelegători. Suntem însă fataliști, necooperanți, scâncitori, mereu neprotejați și fără putere atunci când suntem loviți de urgii și, bineînțeles, nu prea avem încredere nici în autorități, chiar dacă ne place să fim conduși de un tătucă.

În fața unei pandemii toți suntem egali. Nu acuz și nu critic pe nimeni. Doar îmi pun întrebări. Întrebări fără răspunsuri. Și mă gândesc la bunici, la părinți, la suferinzi și singuratici… Sănătate tuturor!

AUTOR: Ghenadie Râbacov, rabacov.net

Moldova9.com - produs realizat de A.O."Academia de Creație și Inovații Mediatice"
© 2017 Moldova9.com. Toate drepturile rezervate.