FOTOREPORTAJ: Publicistul Vlad Pohilă, petrecut pe ultimul drum. A fost înmormântat la Cimitirul Central din Chişinău

8-1.jpg

Regretatul jurnalist şi lingvist Vlad Pohilă a fost petrecut pe ultimul drum. Zeci de oameni au venit să-i aducă un ultim omagiu. Vlad Pohilă a fost înmormântat la Cimitirul Central din Chișinău.

Lingvistul și publicistul Vlad Pohilă s-a stins din viață la 15 mai la vârsta de 67 de ani.

***

Vlad Pohilă s-a născut la 6 aprilie 1953, în comuna Putinești, raionul Florești, în familia țăranilor Ion Pohilă și Ileana (născută Prisăcaru). A obținut licența în ziaristică, în cadrul Facultății de Litere a Universității de Stat din Moldova (1975). Urmează la Moscova cursuri de muzeistică și studiul artelor (1976), face studii de doctorat în lingvistică la Institutul de limbă și literatură al Academiei de Științe din Chișinău (1983-1987).

Între 1975 și 1981 lucrează ca ghid și interpret în turism, specializat pe marile muzee de arte din Moscova și Leningrad (Sankt-Petersburg). În această perioadă, pe lângă rusă și franceză, studiază unele limbi slave (bulgară, sârbă, croată, polonă, cehă) și baltice (lituaniană, letonă), precum și culturile acestor popoare.

Ca ziarist, a lucrat la publicațiile periodice „Noutăți editoriale”, buletinul Comitetului de Stat pentru edituri, poligrafie și comerțul cu cărți (1981-1983), revistele „Limba și literatura moldovenească” (1987-1990; ulterior – „Revistă de lingvistică și știință literară”) și „Glasul” (1989-1995; ulterior – „Glasul Națiunii”), participând, în 1989, la tipărirea primelor numere, în condiții de clandestinitate, la Riga (Letonia) și la Vilnius (Lituania). Este redactor (din 1995), apoi redactor-șef (1998-2001) al săptămânalului „Mesagerul”; redactor la revista „Viața Basarabiei” (2001-2002) și redactor-șef adjunct la revista „Limba Română” (2002-2003). Din 2003 este redactor-șef al revistei de biblioteconomie și științe ale comunicării BiblioPolis, editată de Biblioteca Municipală B. P. Hasdeu. Din 1997 este redactor, iar din 1998 redactor și coautor la Calendar Național. Din 2006 este redactor la revista „Tyragetia” a Muzeului Național de Istorie a Moldovei.

Colaborează la diferite ziare și reviste de limba română din Chișinău: „Tinerimea Moldovei”, „Viața satului”, „Literatura și arta”, „Țara”, „Flux”, „Timpul”, „Jurnal de Chișinău” etc.; respectiv „Moldova”, „Femeia Moldovei”, „Nistru” (ulterior „Basarabia”), „Orizontul” („Columna”), „Viața Basarabiei”, „Clipa siderală” ș.a. Publică în periodice de la București („România Liberă”, „Flacăra”, „Luceafărul”), Iași („24 de ore”, „Cronica”, „Convorbiri literare”), Cernăuți („Zorile Bucovinei”, „Concordia”, „Plai românesc”, „Septentrion literar”), la publicații ale diasporelor românești din Germania, Franța, Canada, SUA, Australia etc. De asemenea, contribuie la unele reviste literare și culturale electronice („Luceafărul românesc”, „Monitor cultural”, „Tiuk!”, „Vocea Basarabiei” ș.a.). Are colaborări cu Radio Național al Moldovei (până în anul 2002), Radio Antena C (până în 2007), Radio Vocea Basarabiei, Radio România Actualități, Radio România Internațional, BBC; TV Moldova, Euro TV etc.

A tradus peste 20 de cărți de artă și ghiduri ale unor localități din Republica Moldova; la fel, a tradus proză scurtă, eseuri și poezii din mai multe limbi, precum și câteva romane: Torentul negru de L. Buczkowski (1986, din polonă), Domnul Ține-mi Umbrela de I. Milev (1987, din bulgară), Viața lui Omar Khayyam de frații K. și Ș. Sultanov (1989, din rusă), Cine răspândește anecdote de scriitoarea estonă Lilli Promet (2008).

În 1989, a ținut cursuri de ortografie a limbii române pentru profesorii din diferite sate și orașe ale Republicii, precum și din nordul Bucovinei (regiunea Cernăuți). Predă cursuri de limbă română la Universitatea de Stat „Ion Creangă” (1995-1997), de stilistică și cultivarea limbii la [Universitatea Liberă Internațională din Moldova]] (2004-2005).

AUTOR: Vitalie Guţu

Top