Dumitru Rău: “Poeții, îngeri între orgoliu și etică”

1-8.jpg

Dumitru Rău este un tânăr scriitor din Călărași. Este un om căruia îi place viața, care își iubește foarte mult familia, căruia îi place profesia sa, care crede în oameni și se definește drept un autor împlnit. De mic se visa să ajungă în lumea poezii și abia după câțiva ani visul realizat. Odată ce şi-a făcut majoratul, a debutat în literatură prin lansarea volumului de versuri “Parfum de dragoste”. Dumitru pe lângă pasiunea de a scrie mai este fascinat de pian şi pictură.

M9: Când ai scris prima ta carte și care a fost aceasta ?

Dumitru Rău: Prima mea carte, neplanificată trebuie să recunosc, a fost editată în primăvara lui 2017. Se numește “Parfum de Dragoste”. E un volum de poezie nevinovată, îmi place să-i zic, pentru că, cumva acel volum mi-a deschis ochii un pic asupra literaturii, oamenilor și în general asupra creației.S-a bucurat de succes și aproximativ de atunci am început eu să-mi “educ” propriul auditoriu cu mii de persoane care citesc și în sec. XXI poezie și trăiesc emoții în toată intensitatea lor. Deși aș redacta aproape toată cartea, până când ea rămâne cartea mea de vizită în lumea poeziei.

M9: În cărțile tale putem observa că ești pasionat și un fin observator al realității în care trăim. Consideri că actualitatea este mai interesantă decât trecutul?

Dumitru Rău: Actualitatea, mereu rămâne cel mai imprevizibil, interesant și preferabil lucru pentru mine. Dacă vorbim despre aceste “realități”pe care le trecem cu vederea, atunci trebuie să-ți mărturisesc că poezia pe care o scriu acum, poezia mea, una autentică și care îmi poartă semnătura din toate punctele de vedere, vrea să educe, sa trezească lumea, să le dea “culmea” o palma bine-meritată peste obraz. În fiecare zi suntem martori a unor povești pe sfârșite, altele abia încep, unii renunță, alții fac altceva, și nu rămânem decât cu momentul în care uităm de noi. Iar tot ce scriu eu e doar pentru a mai “trezi” lumea sau o parte din ea din starea de somn prin artă.

M9: Ți-ai  dorit dintotdeauna să fii scriitor? Ce rol a jucat literatura în viața ta?

Dumitru Rău:Deși n-am  crezut niciodată că voi ajunge să fiu parte a junglei care poartă titlul de “literatură”, eu aveam cumva din totdeauna tentația de a scrie ceva care să-mi aparțină. Literatură sau cititul ei mai bine zis, m-a influentat tare mult, cum este defapt și normal, vorba aia ” zi-mi ce citești ca să-ți zic cine ești”, iar unele lecturi ale mele m-au dezamăgit în unele cazuri, fie că nu-mi plăceau situațiile descrise acolo sau felul în care au fost descrise. Și decât să stau să critic, că nu-i bună aia sau ailaltă, am zis să încep să scriu eu însumi,texte de tot felul. Și uite că anul asta se fac cam 6 ani de când scriu în continuu cu mici pauze.

foto: shok.md

M9: Crezi că poți fi scriitor, fără să ai o inteligență emoțională dezvoltată?

Dumitru Rău: Nu. Nu cred în asemenea autori. Bine, dacă vorbim strict de beletristică și literatură artistică cu toate categoriile ei. În alte cazuri cum sunt autori de manuale, cărți de teorie, etc,n-au nevoie de așa ceva. Acolo trebuie să te comporți standart că să duci la capăt scrisul. DAR, un autor de genul meu are nevoie vitală de așa ceva. În caz contrar avem o carte scrisă doar de dragul scrisului, o carte pur-comercială, care nu vine cu nimic nou decât o altă coperta și titlu. Trebuie să trăiești fiecare cuvânt, altfel ești pierdut ca autor, deși cărțile de genu’ uneori ajung adevărate bestsellere.

M9: După părerea ta, ce trebuie să facă un scriitor ca să rămână în memoria timpului?

Dumitru Rău: Cred că trebuie să rămână el. Natural și exact așa cum este el defapt în starea lui pură. Un autor de fațadă, fals și care merge după mâna publicului  se pierde în timp iar cărțile lui sunt doar de sezon. E adevărat, astăzi fata a face mare tam tam, nu ajungi cineva, dar nimeni n-a pus vreodată problema că un autor memorabil, neapărat trebuie să devină cineva. Avem exemple precum Franz Kafka, Eminescu, etc, unde opera îl face pe autor memorabil și nu autorul își face cărțile memorabile.

M9: Sunt șanse pentru un tânăr scriitor să se dezvolte pe plan profesional în Republica Moldova?

Dumitru Rău:O să raspund cu un categoric DA. Totul depinde de scopuri. Unii se mulțumesc  că apar într-un ziar, alții că apar în toate rafturile din Republica Moldova, alții că pot face zeci de chestii care să-i aducă plăcere și să se dezvolte permanent. Eu sunt din ultima categorie. Îmi place să nu mă ghidez după exemple ci să fiu propriul meu exemplu. Se poate. Cine vrea, cu adevărat reușește.

M9: Ce gen literar preferați și ce autor în mod special?

Dumitru Rău:Îmi plac cărțile SF, Fiction, romane de dragoste dar nu cele siropoase ci cărțile care au o filosofie a lor irepetabilă, precum Radu Tudoran cu Fiul Risipitor, Magicianul de John Fowles, Castelul Pălărierului de Archibald Cronin, Mihail Bulgakov  cu Matestrul și Margareta, Eric Emanuel Schmit, ador și poezia, și desigur romanele-memorii precum Elias Canetti cu Limba Salvată.

foto: afisha.md

M9: Descrie în câteva cuvinte-cheie mesajul romanului “Umbre de trandafir”?

Dumitru Rău: O carte care strigă între coperți. O poveste care așteaptă să fie descoperită. O istorie despre arta de a fi mamă.

M9: Unde vezi locul literaturii române în cadrul literaturii universale?

Dumitru Rău:Exact acolo unde se țintește: cât mai sus. Avem autori puternici. Avem autori comerciali. Avem autori falși. Avem autori originali și demni de Nobel. Timpul va face selecția potrivită.

 AUTOR: Veronica Darii, reporter stagiar

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Top