#CitimPentruSchimbare: “Ciuleandra – studiul psihologic al nebuniei”

citim-pentru-schimbare-831x540-831x540-1.jpg

De ce mi-am reamintit de acest roman a lui Rebreanu, extrem de încărcat, greu și apăsător? Răspunsul la această întrebare vine din experiența teatrală pe care am încercat-o la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” Satiricus, unde pe 20 decembrie anul curent a fost jucată piesa omonimă a clasicului român, într-o inedită interpretare muzicală. Apropo, de asta țin să menționez fenomenalul curaj de a transpune o astfel de dramă în acorduri muzicale.

Revenind la dedesubturile acestei cărți, trebuie să menționăm că sursele literare îl cataloghează drept unul dintre romanele psihologice cele mai bune ale secolului trecut, iar, în epocă, acesta a fost nițel devansat doar de „Pădurea spânzuraților” al aceluiași autor. Acest lucru este pus în seama tematicii alese, cel din urmă roman având subiecte actuale acelor vremuri: război, dramă națională, deplasarea accentului de la creație simplă la analiză.

„Ciuleandra” este un roman amplu, format din 31 de capitole, care debutează cu un pasaj din Apocalipsă, care se integrează absolut fenomenologiei și evoluției personajelor: „…și nu știi că tu ești ticălos și mișel și sărac și orb și gol…”. Acest debit valoric denotă însăși finalul eroului principal, Puiu Faranga, care se pomenește în ipostaza unui criminal ordinar.

Dar ce are această carte atât de special? Oare nu s-au m-ai scris cărți despre nebunie sau gelozie? Sunt gata să vă răspund acestor întrebări. În primul rând, meritul lui Rebreanu este că a scos literatura română din impasul unor abordări ordinare: pământ, iubire. Acesta merge până la analiza intrinsecă a figurii umane, dezleagă aparențele înșelătoare cu care ne alimentăm spiritul. În definitiv, suntem prezenți în fața unui roman care debutează cu o crimă și pornește cadențat spre începuturi. Rolul dansului Ciuleandra este de a scoate măștile, iar acest lucru izbutește în cazul personajelor noastre. Puiu Faranga respiră liber, abandonându-și ifosele de Don Juan ai cărui bani pot cumpăra chiar și iubirea. Mădălina trece prin transformare și devine Madeleine, o ființă aproape dezlipită de trup, a cărei figură dovedește vina, culpabilitatea personajului nostru central.

„Ciuleandra” nu este un roman modern canonic, ci mai degrabă o încercare reușită a lui Rebreanu de a explora subiecte sensibile, de a dezlega firea întunecată a omului și a înțelege că instinctele criminale sunt inerente omului. Indubitabil, impactul moral și social al cărții este de anvergură, dar nu trebuie să ne rezumăm la a recomanda cartea elevilor în școli, ci și de a o reciti la maturitate, când gândurile sunt calme, când percepția devine mai calibrată, iar subiectul nu te suscită prin rezultat, cin prin cauze.

În definitiv, istoria lui Puiu Faranga este despre natura ciudată a firii umane, care într-un moment de slăbiciune își scoate la iveală toată negura sentimentelor și emoțiilor opresive. În acest sens, meritul lui Rebreanu este că a reușit să conceapă o narațiune descriptivă aproape concentrică, să scoată la iveală întreaga dimensiune a fenomenului și să excludă echivocul. În egală măsură, autorul a reușit să redimensioneze anvergura personajelor implicate, mutând optica de la cele centrale la cele secundare și viceversa. Grație acestui mecanism putem afirma că acest roman trece din sfera literaturii clasice, comode și deschide ușa spre o percepție amplă asupra naturii omului.

Deci, dacă nu v-ați mai dat întâlnire de multă vreme cu Rebreanu sau vreți să revizuiți amintirile literare din școală, vă recomand să recitiți cartea, dar și s mergeți la spectacolul celor de la Satiricus.

Încercați o nouă dimensiune a artisticului: frumosul dans al cărții și teatrului!

AUTOR: Corina Moisei-Dabija

 

 

Top