“Istoria Ascunsă” // Andrei Strâmbeanu: “În anii foametei la gara Donduşeni stăteau munţi de popuşoi şi alături mureau oamenii de foame…”

22550998_1422589864503962_599308491_o.jpg

Foametea organizată, consecinţele imediate şi în timp ale înfometării au fost discutate de conferenţiarul universitar Mariana S. Ţăranu cu scriitorul Andrei Strâmbeanu în cadrul emisiunii “Recurs la Istorie” la postul de radio “Vocea Basarabiei”.

Nouă ne-au măturat podurile, ne-au lăsat absolult fără nimic

Încă din 1946 în sat la noi a început să se mănânce om pe om. Zinaida Maraşcovschi l-a tăiat noaptea pe soţul ei, l-a fiet şi l-a mâncat. El venise de după război, venise sănătos, el a luat Berlinul. În acelaşi an 1946 pe Zinaida Maraşcovschi au găsit-o pe deal mâncată de vulpi şi de cioroi. Sovieticii ne-au măturat podurile, ne-au lăsat absolult fără nimic. Aceasta este o crimă uriaşă pentru care ar trebui judecaţi.  Ceea ce a fost la noi a fost şi în Ucraina „Golodomorul”.

Bunica mea Ileana a murit pe braţele mele…

Foametea a fost ordonată de Kremlin ca să ne extermine, caz rarismim în istorie, când un guvern decide să omoare o parte din populaţie. În 1946 din puţina roadă care a fost recoltată noua ne-au fost măturate podurile, au controlat prin scârtele de paie, prin strujeni.

În familia noastră de foame au murit cel puţin patru sau cinci membri. Bunica mea Ileana Strâmbăniţa, cum i se mai zicea în sat, a murit pe braţele mele. Era în primăvara lui 1947, bunica era umflată, deja nici nu se putea apăra de muşte, eu o apăram şi plângeam. Eu plângeam tare şi strigam: „Nu muri”. Dar ea a zis: „Andrieş, nu plânge. Să-i mulţumim lui Dumnezeu că murim aici şi nu în Siberia…”. Şi… şi-a dat duhul.

Pe noi ne-au omorât voit, conştient

Pe noi ne-au omorât voit, conştient. Îl cunosc pe acei ticăloşi din Fântâna Albă care veneau şi ne măturau totul, îi chema Alexandra Cherdivară, Ileana Bâtcă, Samoilă Ciornea şi alţii, ei ne-au măturat podurile şi ne ameninţau că ne duc în Siberia. Noi eram expuşi foametei. Iată ce a făcut Puterea sovietică.

…În timpul foametei am păscut ca o vită, aşa cum paşte o vită, tot aşa păşteam şi noi, mâncam buruiene. Norocul nostru a fost că a avut o vacă care dădea lapte şi ne-a salvat pe noi, dar şe pe alte familii. Mama le-a ajutat.

Foame fereşte ce impozite plăteam: 220 litri de lapte pe an, lădeam lână, cartofi, fructe, grâu, ovăs, orz, indiferent dacă aveam sau nu în gospodărie.

Grămezile de păpuşoi erau apărate de soldaţi înarmaţi

La gara Donduşeni stăteau munţi de popuşoi şi alături mureau oamenii de foame, grămezile de păpuşoi erau apărate de soldaţi înarmaţi, dar noi alături muream de foame. Toate ecestea eu le-am văzut cu ochii mei. Ne-au adus la sapă de lemn, a fost ordin ca să ne extermine.

AUTOR: Mariana S. Ţăranu, doctor în istorie

Top