INTERVIU: Natalia GRĂDINARU – “Remarcăm o creștere semnificativă a interesului pentru elementele de patrimoniu național și revenirea la tradiții”

26552866_1571711699572864_182206962_n.jpg

Suntem în perioada sărbătorilor de iarnă – o perioadă care comportă mai multe semnificații. Despre valoarea și simbolistica sărbătorilor de iarnă și de ce este atât de important să prețuim tradițiile și obiceiurile, în special cele de Crăciun, într-un dialog cu doctorul în istorie Natalia Grădinaru, șefa secției “Probleme generale ale etnografiei” din cadrul Academiei de Științe a Moldovei.

M9: Ce semnifică sărbătoarea Crăciunului?

Natalia Grădinaru: Crăciunul este o sărbătoare cu profund caracter spiritual și religios, care are menirea de a aduna oamenii acasă, în familie. Sub aspect religios, semnifică Nașterea Domnului Isus Hristos. Este principala între sărbătorile Domnești consacrate lui Isus Hristos și stă la baza tuturor sărbătorilor creștine. Deoarece simbolizează Nașterea Mântuitorului, Crăciunul aduce bucuria de a prețui tot ceea ce este de natură divină. Este un timp în care se cheamă spre iertare, spre binefacere și schimbarea omului spre bine. În viziunea teologilor, Crăciunul semnfică întruparea lui Isus Hristos. Odată cu nașterea și venirea lui Hristos în mijlocul nostru, zic ei, avem prilej de bucurie, relația noastră cu Tatăl este radical schimbată. Dacă Mântuitorul devine om, deci frate al nostru, noi devenim fii lui Dumnezeu. În sensul acesta marele dar al nașterii lui Isus Hristos înseamnă înfierea noastră în Sfânta Treime. Această sărbătoare semnifică și o mare minune săvârșită de Dumnezeu, deoarece se spune că Fecioara Maria l-a născut pe Isus Hristos fără a cunoaște durerile și chinurile nașterii, păstrându-și fecioria. Hristos, spun teologii, a ieșit din Fecioara Maria asemeni unei raze de lumină. Deci traseul pe care l-a parcurs Isus Hristos de la zămâslire și până la înviere e unul absolut miraculos. Acest miracol este simțit de sărbători.

M9: Care sunt datinele, credințele, obiceiurile și tradițiile care se respectau și se desfășurau / se desfășoară în ziua de Crăciun?

Natalia Grădinaru: Una dintre cele mai îndrăgite tradiții de Craciun este mersul cu Colindul. În prima zi de Crăciun, colindătorii merg din casă în casă (mai des cu steaua în mână) și le vestesc oamenilor nașterea lui Iisus. În această zi se mai performează practici magice de aflare a ursitului, se prognozează vremea pentru anul viitor, sunt ținute și respectate anumite norme ce reglamentau comportamentul oamenilor.

Masa ritualică de Crăciun trebuia să fie mai bogată ca cea din Ajun. De pe ea erau nelipsiți colacii și bucatele preparate din porcul sacrificat: răcituri, sarmale, cărnaț, ouă, dulciuri, fructe și băutură. De obicei, se opta pentru 12 feluri de bucate, având legătură semantică cu cei 12 apostoli sau cele douăsprezece luni calendaristice. La masa de Crăciun se așeza întreaga familie, abia după ce se termina slujba religioasă. Se credea că, dacă tinerii vor încălca această prescripție nu vor avea bucuria de a se căsători degrabă. Din contra, cu cât mancau mai târziu, cu atât mirele sau mireasă va fi mai frumos. Înainte de a mânca oamenii beau din agheasma adusă de la biserică. Apoi mâncau o bucațică de anafură, care avea menirea să curețe sufletele de păcatele săvârșite peste an.

Colindatul este obiceiul principal al Crăciunului. La colindat putea participa aproape tot satul, dar cele mai des întâlnite erau grupurile formate din copii și tineri.

M9: Care este semnificația și rostul frumosului obicei de a umbla cu Colindatul ? Acest obicei este practicat în toate zonele Republicii Moldova?

Natalia Grădinaru: În viziunea populară este timpul schimbărilor radicale și recreării prin puterea cuvântului. Întrucât lumea în această perioadă de tranziţie era percepută ca fragilă și neliniştită din cauza forţelor maligne care ameninițau mugurul de viață nouă, comunitățile de oameni instituiau o atmosferă de libertinism, de rupere a ordinii fireşti, de haos primordial. Colindele se interpretau de către ceata feciorilor puternic şi continuu, în ritm ferm cu rostul clar de a trezi prin cuvânt lumea la viaţă, la lumină, la armonie. Cea mai tipică trăsătură zonală a Colindatului la Crăciun în Basarabia a fost practicarea acestui obicei conform celor două stiluri. Pe vechi (7 ianuarie) se colindă în marea majoritate a localităților din raioanele centrale și de nord, mai ales din raioanele amplasate pe cursul râului Nistru. Pe nou (25 decembrie) se umblă cu Colindatul în câteva grupuri de sate, în special din preajma Prutului: în raionul Briceni (Drăpcăuți, Lipcani, Tabani), Edineț (Fetești, Hordinești, Trinca), Cahul (Giurgiulești, Cășlița Prut, Slobozia Mare, Alexandru Ioan Cuza), Ungheni (Boghenii Vechi, Boghenii Noi) și în unele sate din Telenești, Glodeni, Fălești. Specific doar câtorva sate este umblatul cu Colinda în ajunul Anului Nou. Aici colinda este practicată de către fetițe și fetele mari paralel cu tradiția Uratului (Hăitului) băieților, flăcăilor (Rădenii Vechi, Ungheni).

M9: Știu că multe din tradiții au fost interzise în perioada regimului comunist din RSSM. A fost interzisa si Colinda? Cine putea sa practice obiceiul?

Natalia Grădinaru: În perioada regimului comunist Colindatul, dar și alte obiceiuri de iarnă au fost considerate “reminiscențe dușmănoase în conștiința maselor”, fapt care s-a răsfrânt dezastruos asupra valorificării și vivacității lor. Elevilor li se interzicea categoric performarea acestor obicee sau frecventarea slujbelor religioase, insuflânduli-se că aceste practici sunt rușinoase. Se întâmpla deseori ca, cei care erau văzuți la Colindat să fie luați în derâdere la adunările școlare.

M9: Republica Moldova a reușit să includă Colindatul în ceată bărbătească în Patrimoniul Imaterial al Umanităţii UNESCO. De ce este atât de valoros acest obicei ?Relatați-mi ceva despre el.

Natalia Grădinaru: Într-adevăr, pe 5 decembrie 2013, Republica Moldova, împreună cu România, a reușit să includă Colindatul în Ceată Bărbătească în Patrimoniul Imaterial al Umanităţii UNESCO. Recunoașterea acestui obicei ca element de patrimoniu al Umanității se datorează valorii culturale a Colindatului de Crăciun ca specie de folclor, ce constituie unul din elementele reprezentative şi emblematice ale patrimoniului imaterial. În acțiunile colindătorilor – flăcăi se deosebeau următoarele etape mai importante: pregătitul pentru colindat, colindatul propriu-zis și finalizarea umblatului cu Colinda (petrecerea de încheiere).

M9: Care era rolul “cumpăniilor rituale” ?

Natalia Grădinaru: În ajunul Crăciunului, cei căsătoriți, tineri și bătrâni, petrec organizând așa numitele cumpănii, care sunt niște întâlniri ritualece în cadrul familiilor de sânge. Aceste întâlniri nu sunt altceva decât o păstrare a legăturilor sociale și a respectului pentru străbuni, un prilej de comunicare și comuniune. Cumapaniile rituale contribuiau astfel la coeziunea familială și socială.

M9: Care dintre obiceiurile de Crăciun nu se mai practică astazi ? Ce s-a pierut și ce s-a împrumutat nou?

Natalia Grădinaru: Desigur, unele din obieiuri cum ar fi Colindatul, umblatul cu Steaua, Irozii s-au pierdut sub presiunea globalizării, altele care țin de alimentație sau port tradițional sub influența mecanizării, industrializării, cibernetizării la care asistăm în ultima vreme. Dar, lucrurile nu stau pe loc. Spațiul rural demult nu mai e același care era cu două decenii în urmă. Ar fi absurd să ținem neapărat, de exemplu, ca colacii să fie copți în casă de către gospodină, în timp ce în comunitate există o brutărie ce livrează cu mai puține costuri aceste produse. Regretăm pierderea multor din ritualurile și ceremonialurile fastuoase performate în cadrul sărbătorilor de iarnă, dar nu putem nici să ni le asumăm greșit sau forțat, așa cum se încercă desori cu disperare de face o ceată de colindători în sate în care nu a existat niciodată.

Consider că e necesar să ne valorificăm pozitiv timpul, și în loc să reinventăm folclorul sau tradițiile, să ne asumăm responsabilități de valorificăre și promovare a acestor elemente indinspensabile de patrimoniu. Cu regret constatăm că am împrumutat trăsăturile comerciale ale acestei sărbători. Ne gonim după cele mai frumoase globuri, cele mai valoroase cadouri, rochii de seară, localuri pentru a petrece, dar uităm cu desăvârșire de latura spirituală și semnificația sărbătorii. Aproape de trei secole „împodobim bradului de Crăciun” și îl așteptăm pe „Moș Crăciun”, nebănuind că sunt și ele, până la urmă, niște împrumuturi culturale. Toate acestea în timp ce îl scoatem voit pe Isus Hristos din sărbătoare.

Pe un ton mai pozitiv, remarcăm, totuși, o creștere semnificativă a interesului pentru elementele de patrimoniu național și revinerea la tradiții. Este cazul celor care au emigrat. O mare parte din emigranți sau din cetățenii care muncesc peste hotare doresc sa poarte un costum popular la sărbători, sau să păstreze în gastronomie bucatele tradiționale.

M9: De ce este atât de important să valorificăm tradițiile și obiceiurile de iarna, în special pe cele de Crăciun ?

Natalia Grădinaru: Celebrarea sărbătorilor de iarnă împreună cu membrii familiei ne oprește pentru puțin din fuga continuă în care ne petrecem viață, ne oferă acea liniște sufletească de care avem atât de multă nevoie la sfârșitul unui an. Mai mult chiar, revenind la origini și menținând acea legătură spirituală cu străbunii, unii din noi se simt mai fericiți și mai plini de energie. Salvgardarea și promovarea tradițiilor și obiceurilor de iarnă este absolut necesară, or aceste sărbători ne fundamentează niște valori morale, ne învață despre cum trebuie să ne respectăm familia și pe cei apropiați, ne învață sa fim mai buni, mai mărinimoși, în fine, ne menține credința în magia sărbătorii, în miracol. Cred că adevărul pe care trebuie să-l preluăm din înțelepciunea țăranului nostru este că sărbătoarea trebuie să fie un prilej de bucurie, de liniște, de reflecție, de căutăre și analiză a propriului „eu” și raportare la ceilalți.

***Interviu realizat de doctorul în istorie, Mariana S. Țăranu pentru moldova9.com

Top