GÂNDURI PRINTRE… RÂNDURI! În apărarea bărbaților

22496904_1422583351171280_1099660743_o.jpg

Statistica divorțurilor este cea care este şi nu voi vorbi despre ea, ci voi vorbi despre ce se întâmplă în timpul divorțului. Într-un proces de divorț, noi femeile luptăm ca păjuroaicele pentru copiii noştri. Nu contează că e unul sau sunt doi, sau trei, sau cinci, noi ne luptăm să rămână, cu orice preț, copiii cu noi. Dar noi suntem tare egoiste şi prin egoismul nostru le facem o mare nedreptate taților copiilor noştri.

Noi îi lipsim de dreptul de a avea grijă de copiii lor. Noi îi lipsim de dreptul de a trăi cu copiii pe jumătatea de casă sau de apartament, sau de garsonieră, care-i revine după divort. Aici chiar şi legea îi nedreptățeşte, lăsându-i să trăiască singuri cuc pe partea partajată. Noi îi lipsim de dreptul de a nu dormi nopțile când copiii sunt bolnavi, iar a doua zi să meargă obosiți la serviciu cu pungi sub ochi. Noi îi lipsim de dreptul de a-şi târâ picioarele la bucăcărie, scuturați de febră, când vine copilul la el şi-i spune “Tata mie-mi este foame” şi el să conştientizeze că nici produse nu prea are şi trebuie să-şi tragă căciula peste urechi şi să meargă la magazin după produse.

Noi, în egoismul nostru, îi lipsim de dreptul de a nu-şi face viață personală alta, decât cea cu copiii. Noi îi lipsim de plăcerea de a sta cu copiii până târziu să-şi facă temele, singuri fiind frânți după o zi de muncă. D-apoi ce plăcere ar avea tații copiiilor noştri să discute zilnic cu copiii despre bucuriile lor, despre problemele lor, despre problemele vârstei, să-i monitorizeze zilnic pentru a fi atenți la anumite devieri caracteristice adolescenței şi să-şi frământe mințile cum să facă să regleze lucrurile, dar într-un mod cât mai puțin vizibil.

Tot din cauza noastră unii bărbați îşi atrofiază creierul, pentru că noi îi lipsim de dreptul de a-şi ține creierul în regim standby non-stop cu lista în gând ce a făcut azi şi cum să facă ceea ce urmează sa facă mâne. Noi îi lipsim de dreptul de a raporta la copii orice pas din viața lor în privinta carierei, călătoriilor, timpului liber; etc.

Dar o nedreptate de neiertat din partea noastră față de ei este lipsirea de responsabilitatea de a-şi întreține financiar copiii. Noi ca nişte egoiste veritabile muncim la câteva servicii, pentru ca ei, tații copiilor noştri, să umble ca nişte motani hoinari pe unde le abate şi să-şi facă apariția din când în când pe la vreo sărbătoare, unde-i mai multă lume, pentru a confirma în fața oamenilor relația lui frumoasă cu copilul.

Şi în final, noi îi lipsim pe tații copiilor noştri de dreptul de-aş influența copiii în favoarea lor prin grija, atitudinea şi dragostea lor permanentă şi infinită. În concluzie, egoismul nostru îi lipseşte pe bărbați de dreptul de a fi tați.

PS: Respect bărbaților care nu se regăsesc în această descriere.

AUTOR: Ecaterina Meaun

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Top