“Istoria Ascunsă”: Soarta “Martorilor lui Iehova” în timpurile pribegi măcinate de STALIN

22550998_1422589864503962_599308491_o.jpg

Cel de-al treilea val de deportări din Basarabia care a avut loc în noaptea de 31 martie spre 1 aprilie 1951, soarta deportaților în locul de deportare, dar și după revenirea la baștină – au fost subiectele majore discutate de conferențiarul universitar Mariana S. Ţăranu cu doctorul în istorie și teologie, cercetărul științific coordonator al Institutului de Istorie al A.Ș.M., Nicolae Fustei, în cadrul emisiunii “Recurs la Istorie” de la postul de radio Vocea Basarabiei. 

Nicolae Fuştei, doctor în teologie şi doctor în istorie, cercetător ştiinţific coordonator la Institutul de Istorie a AŞM. Autor al mai multor monografii: „Mitropolitul Dosoftei. Viaţa şi activitatea”, Chişinău 1999, „Trecut şi prezent la Mănăstirea Căpriana din Basarabia”, 1997, „Curierul Ortodox – o rază de iluminare culturalăşi spirituală. Istoric şi catalogul tematic al articolelor publicate în perioada 24 iunie 1995 – 16 iunie 2005”, Chişinău, 2006, „Centrul de cultură şi spiritualitate – parohia „Sfântului Dumitru” din Chişinău. Studiu istoric şi documente”, Chişinău, 2010, „Persecutarea organizaţiei religioase „Martorii li Iehova”. Operaţia „Sever” (1951) în RSSM”, Chişinău 2013 ş.a.

Noi nu avem nici un monument dedicat celui de al treilea val de deportări

Ultima deportare în masă a populaţiei basarabene a avut loc în noaptea de 31 martie spre 1 aprilie 1951 şi a vizat elementele religioase considerate un pericol la adresa regimului comunist. În cadrul operaţiunii numită „Sever” au fost vizaţi membrii organizaţieie religioase  „Martorii lui Iehova”.

„Martorii lui Iehova” era considerată de către sovietici ca fiind o organizaţie antisovietică, antistatală. Poate că nişte motive de ordin ideologic existau. Martorii lui Iehova nu recunoşteau Puterea sovietică, dar nu doar Puterea sovietică, ei erau împotriva oricărui stat, considerau că statul este o făcătură a Satanei. Cu alte cuvintre fiind în stat, ei nu făceau parte din stat. Ei nu participau la alegeri, tinerii refuzau să se înroleze în Atmata Sovietică – lucru neconceput pentru autorităţi. Statul îşi dorea loialitatea acestora. Dinte toate organizaţiile religioase, apoi ei erau cei mai activi: mergeau în popor, distribuiau literatură, discutau cu oamenii îi convingeau şi alţi oameni să adere la organizaţia lor.

Numărul membrilor organizaţiei

La momentul deportării numărul acestora consituia aproximativ 2500 membri. Cifra era convenţională deoarece ei nu se înregistrau la nici un organ. Cifra aproximativă era stabilită de securitatea sovietică prin informatori.

Numărul celor deportaţi

În acea noapte a fost deportaţi nu doar membrii organizaţiei, ci şi întreaga familie. În total au fost deportate 751 familii, adică 2724 persoane, inclusiv 790 copii. Zona care a fost afectată de deportările din 1951 este Nordul republicii, 14 raioane.

Arestarea familiilor

În cadrul operaţiunii „Sever”, în noaptea de 31 martie spre 1 aprilie 1951 membrii organizaţiei sunt deportaţi  în Siberia. În momentul deportării teoretic fiecare familie putea să ia  1500 kg, dar luând în consideraţie că un camion avea o capacitate de 1,5 tone, iar în camion erau câteva familii, apoi oamenii au luat strictul necesar. Averea rămasă: imobilul, via, pământurile au fost confiscate de către stat. În acea noapte forţele speciale înconjurau gospodăria şi toţi care erau în curte erau deportaţi, inclusiv vecini sau rude. Familiile au fost urcate în camioane şi duse în două cente la Lipcani şi la Bălţi. De la Lipcani eşalonul a pornit la 0:50 noaptea, de la Bălţi 1:40 pe data de 2 aprilie. Locul de destinaţie era Siberia, regiunea Tomsk. Transportarea cu trenul a durat vreo două săptămâni.

Viaţa în Siberia

La destinaţie au fost debarcaţi în Botoşevo, Tugan, Asimo. Nu au fost amplasaţi concentraţi, dar au fost divizaţi printre localnici ca să nu poată comunica şi promova credinţa lor. De-regulă deportaţii au fost trimişi la tăiat lemne.

Securitatea racolează informatori dintre deportaţi

Regimul a reuşit să racoleze din rândul credincioşilor informatori care transmiteau starea de spirit din comunitate, ce discutau şi locaţia unde intenţionau să organizeze adunări. Printre deportaţi erau şi agenţi ai securităţii care urmau să transmită toate mişcările acestora.

Şcolarizarea copiilor

Copiii erau şcolarizaţi, dar nu deveneau nici octombrei, nici pioneri şi nici comsomolişti ceea ce se răfrângea negativ asupra lor în mediul şcolar, dar totodată erau mai ataşaţi faţă de părinţi. Metodele folosite de sovietici au jucat un rol pozitiv pentru „Martorii lui Iehova”. În deportare nimeni nu a renunţat la religie. Cazuri de renunţare la credinţă au loc după 1957 şi mai târziu.

Situaţia “Martorilor lui Iehova” după decesul lui Stalin

După decesul lui Stalin situaţia „Martorilor lui Iehova” nu se schimbă prea mult, o mică speranţă apare în 1965 când se adoptă o Hotărâre a Prezidiului Sovietului Suprem a URSS prin care erau scoşi de sub supravegherea administrativă, adică puteau să revină la baştină. Reveniţi la baştină deportaţii îşi încep viaţa de la zero, societatea era rezervată faţă de această categorie de cetăţeni. Până la dispariţia URSS ei au rămas ca o organizaţie indezirabilă, contrarevoluţionară, antistatală.

Renunţarea la credinţă

După 1957 se începe o nouă prigoană împotriva religiei şi mulţi copii se dezic de religia părinţilor. În condiţiile în care erai înmatriculat într-o instituţie superioară, apoi studenţilor li se cerea să vorbească împotriva părinţilor, în caz contrar erau ameninţaţi că vor fi exmatriculaţi. Puşi în faţa unei astfel de situaţii, mulţi copii nu rezistau.

Păstrarea memoriei

La moment deţinem prea puţine mărturii orale despre viaţa acestor categorii de cetăţeni şi calvarul prin care le-a fost dat să treacă pe negrept în Siberia. La mulţi supravieţuitori contunuă să persiste frica şi, apoi, mulţi au decedat. Referitor la copiii, majoritatea erau mici la momentul deportări şi nu prea au ce spune la acest capitol. Specificul „Martorilor lui Iehova” este că nu ţin la valorile pământeşti, scopul lor este să instaureze Regatul lui Iehova. Deaceea ei nu sunt cointeresaţi sa să-şi păstreze memoria, nu am găsit nici o publicaţie în care să-şi descrie chinurile prin care au trecut. Noi nu avem nici un monument dedicat celui de al treilea val de deportări.

Mai multe detalii la acest subiect îl aflaţi accesând portalul voceabasarabiei.md.

 

 

 

 

Top