“RECURS LA ISTORIE”: Conflictul din regiunea transnistreană – comportamentul locuitorilor din zonă, în timpul operaţiunilor militare

11.jpg

În contextul împlinirii a un sfert de veac de la semanarea „Conventiei cu privire la principiile reglementarii pasnice a conflictului armat din zona nistreana a Republicii Moldova” întocmită de Federaţia Rusă si semnata de presedintii de atunci Eltin si Snegur, este analizat astăzi  comportamentul locuitorilor din zona de conflict, atunci, in timpul operatiillor militare, dar si in anii ce au urmat.

Subiectul a fost dezbătut în cadrul emisiunii “RECURS LA ISTORIE” de la postul de radio “Vocea Opoziţiei” de doctorul în istorie, Mariana S. Ţăranu şi Anatol Croitoru, locuitor al satului Cosnita, raionul Dubasari, cel care în 1991, a arborat Tricolorul pe Comitetul Executiv de la Dubăsari, exprimându-şi astfel, împreună cu un grup de cetăţeni, crezul de independenţă şi unitate teritorială a Republica Moldov. Peste cateva luni a participat la războiul ruso-moldovenesc din 1992 şi în toate acţiunile ulterioare de apărare a integrităţii R.Moldova şi a românismului din Transnistria.

 

În anul 1991 a arborat tricolorul pe sediul Comitetului Executiv de la Dubăsari exprimându-şi astfel crezul de independenţă şi unitate teritorială a Republicii Moldova. Din primele ore ale războiului ruso-moldovenesc din 1992 a participat la acţiunile militate ca voluntar, dar şi la acţiunile ulterioare de apărare a independenţei şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova şi a românismului în Transnistria. Pentru verticalitate şi curaj a fost decorat cu Ordinul „Ştefan cel Mare” şi „Credinţă Patriei”.

Primele acţiuni ale separatiştilor

În 1991 forţele separatiste au ocupat podul de la Vadul lui Vodă şi, evident, că populaţia s-a alarmat. De-jure este pace, dar de-facto, la Nistru, la podul de la Vadul lui Vodă au apărut militari înarmaţi care au blocat drumul, nu permiteau libera deplasare a populaţiei în dreapta Nistrului. Celor care doreau să se deplaseze spre Chişinău le erau verificate  actele şi bagajele. Peste câtevca zile şi-au dat frâu dezmăţului, separatiştii umblau prin satul Coşniţa, băteau pe la porţile oamenilor şi cereau mâncare şi vin. Evident că în aşa condiţii lumea era intimidată şi speriată.

În 1991 prin Dubăsari cazaciii umblau prin oraş nestingheriţi

În anul 1991 eu lucram în Dubăsari. Atunci la Dubăsari au apărut cazaci veniţi de undeva şi parcă îi văd şi acum, erau îmbrăcaţi în cojoace albe cu nişte curele, săbii umblau liber prin oraş.  Mulţi îşi permiteau să ameninţe lumea şi insistau că ei trebuie să formeze o republică separată.

Atunci, în 1991, majoritatea sătenilor care lucrau diferite întreprinderi din Dubăsari, Grigoriopol şi Râbniţa au fost concediaţi.

Deja în octombrie 1991 clădirea Comitetului Executiv Dubăsari că era păzită de tipi cu automte…

Îmi amintesc că în faţa Consiliului Raional Dudăsari era instalată o inscripţie „Colectarea mijloacelor băneşti în fondul apărării Transnistriei de jugul româno-fascist” (inscripţia era în limba rusă). Şi asta în zi de pace, când toţi munceau şi nimeni nu se gândea la război, acolo se colectau bani – era ceva tragic. Tot acolo, la o tarabă o doamnă de vârsta a treia vindea ziare „Zarea Pridnestrovia” („Farul Transnistriei” – româneşte). Eu m-am apropiat şi am cumpărat câteva ziare, le-am deschis şi pe ultima pagină a acestora cu o cariocă am scris: „Hunta lui Smirnov”, „Hunta lui Finaghin” etc. După care i le-am întors doamnei sub pretext că toate sunt la fel. În scurt timp s-a iscat un scandal adevărat, de roate relele fiind învinuită vânzătoarea. Ce m-a impresionat era că deja atunci, în 1991, clădirea Comitetului Executiv Dubăsari era faptul că era păzită de tipi cu automte, mai era şi înconjurată cu sârmă ghimpată. De cine păzeau, era luna octombrie 1991 ?!

Am abrorat tricolorul pe Comitetul Executiv din Dubăsari

Conducerea de acolo reacţiona agresiv când vedeau tricolorul nostru. Şi au m-am gândit să-l arborez chiar pe această clădire ca să-l vadă şi zi şi noapte. Şi l-am arborat.

Populaţia civilă se refugiază în partea dreptă a Nistrului

În luna mai, când erau lupte crâncene în zonă separatiştii ne-au avertizat că dacă noi nu retragem, apoi pe data de 19 martie, paremi-se, apoi ei vor şterge de pe faţa pământului satul Coşniţa. Ca reacţie de răspuns conducerea de la Chişinău a organizat evacuarea populaţie civile din sat. Atunci au venit mai multe autocare care au evacuat lumea din sat. Cei care nu au încăput în aceste autocare au trecut Nistru cu barca. O parte din refugiaţi au mers la rude, o parte au fost cazaţi în hotelul „Zarea”, „Codru” ş.a. din Chişinău, iar o parte au  fost cazaţi în şcoli. Multe familii au fost duse la Peresecina, Ivancea în tabăre de vară. Eu nu-mi amintesc ca cineva din Coşniţa să se fi refugiat în zona controlată de separatişti.

Populaţia civilă asigură combatanţii cu produse alimentare

În primele zile de război doamna primar de Slobozia Duşca Lealea Alexeevna personal organiza asigurarea cu alimente a combatanţilor. Deseori ea personal cu câţiva elevi aducea saci cu pâine, dar şi populaţia din sat, fiecare mahala pregăteau mâncare şi aduceau în tranşee. Deja după 14 martie 1992 s-a organizat cantina pe loc. Multe doamne care lucrau la Fabrica de conserve pregăteau mâncare pentru noi cei de pe prima linie. Produsele erau aduse din partea dreaptă a Nistrului, le aduceau cu barca. Situaţia era tensionată.

Locuitorii din zona controlată de autorităţile de la Chişinău solicitau cetăţenia RMN

Din cauza salariilor şi pensiilor mici mulţi locuitori din zona de conflict când ajungeau la vârsta de pensionare mergeau la Dubăsari şi ridicau pensia de la separarişti. Acest lucru se făcea în felul următor: mergeu la Dubăsari unde depuneau actele pentru pensie, în schimb erau impuşi să scrie o cerere pe numele aşa-zisului preşedinte al rmn cu conţinut aproximativ „Rog să mi acorde cetăţenia rmn…”. aceste lucruri s-au început prin 2009. Pensia acordată de autorităţile de la Chişinău e cu 3-4 sute de lei mai mică. După 2014 acest fenomen s-a încheiat.

În localitatea Doroţcaia şi acum este conducere dublă: şi Primărie şi soviet sătesc

În localitatea Doroţcaia chiar şi acum există conducere dublă: Primăria care se subordonează autorităţilor Republicii Moldova, dar şi sovietul sătesc care reprezintă interesele regimului de la Tiraspol.

În 2014 o parte a conducerii săteşti sub pretextul că autorităţile de la Chişinău nu le acordă atenţia necesară au iniţiat un referendum local care se vroia să aibă finalitate trecerea sub jurisdicţia regimului neconstituţional. Scenariul acelor timpuri a fost aproximariv următorul: cineva din conducerea locală a fost la Chişinău şi a ceruit bani pentru repararea Casei de cultură, a grădiniţei, ambulatoriului, liceului, cei de la Chişinău le-au răspuns ca la moment statul nu dispune de aşa bani şi ca reacţie de răspuns s-a decis organizarea unui referendum.

Între timp conducerea de la Chişinău s-a autosesizat şi au mers la Doroţcaia şi în rezultatul discuţiei cu localnicii s-a decis ca din bugetul de stat să li se repare toate clădirile de menire socială din sat: Casa de cultură, grădiniţa, ambulatoriul şi liceul, ceea ce s-a şi făcut. De asemenea locuitorii din cele şase sate din stânga Nistrului care se alfă în zona de conflict începând cu vârsta: bărbaţii când împlinesc 60 de ani şi femeile de la 52 de ani primesc suplimentar câte 550 de lei supliment la veniturile sale – similar ca şi cei care locuiesc în localităţile subordonate regimului neconstituţional de la Tiraspol. După ce s-a luat aceste hotărâri oamenii nu mai erau motivaţi să ia cetăţenia rmn. Motivul era doar economic. Oamenii primesc acest supliment la pensie şi toţi sunt mulţumiţi.

Întreaga emisiune o puteţi asculta pe voceabasarabiei.md.

 

Top