JURISTUL CU SOLUŢII: Consultanţa medicală VALABILĂ sau NU pentru Republica Moldova

servicii-medicale.jpg

Odată ce sunt în vogă segmentele de consultanță, și nu în ultimul rând fiind o țară de consumatori, necesitatea oferirii informației este cea mai importantă, mai ales în domeniul sănătății. Însă iată cum ea trebuie să fie, ce proceduri trebuieă să respectăm. Toate acestea vom încerca să “legalizăm” mai jos.

Cadrul Juridic:

  1. Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2017 nr. 285 din 16.12.2016.
  1.  Hotărîrea Guvernului nr. 570  din  29.07.2013  cu privire la modificarea şi completarea Hotărîrii Guvernului nr.1387 din 10.12.2007.

Aspecte introductive:

Prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în formă de contribuţie procentuală la salariu şi la alte recompense, calculată pentru categoriile de plătitori prevăzute în anexa nr. 1 la Legea nr. 1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, se stabileşte la 9,0% (câte 4,5 % pentru fiecare categorie de plătitori).

Statutul de persoană asigurată în sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală se obţine prin încadrarea persoanei în una din categoriile de persoane asigurate şi se confirmă prin interogarea electronică a sistemului informaţional al Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină, utilizînd numărul de identificare de stat sau numărul poliţei de asigurare.

Programele de cheltuieli ale fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală: Cheltuieli, total – 6234451,3

Programul „Sănătatea publică şi servicii medicale” 6234451,3
Subprogramul „Administrare a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală” 78837,9
Subprogramul „Asistenţa medicală primară”,
inclusiv medicamente compensate
1882576,6
522431,3
Subprogramul „Asistenţa medicală specializată de ambulatoriu” 427190,5
Subprogramul „Îngrijiri medicale comunitare şi la domiciliu” 9220,6
Subprogramul „Asistenţa medicală urgentă prespitalicească” 524381,5
Subprogramul „Asistenţa medicală spitalicească” 3027433,6
Subprogramul „Servicii medicale de înaltă performanţă” 184108,7
Subprogramul „Management al fondului de rezervă al asigurării obligatorii de asistenţă medicală” 50701,9
Subprogramul „Programe naţionale şi speciale în domeniul ocrotirii sănătăţii” 25000,0
Subprogramul „Dezvoltarea şi modernizarea instituţiilor din domeniul ocrotirii sănătăţii” 25000,0

Aspecte de ținut minte:

Programul unic cuprinde următoarele maladii şi stări prevăzute în Clasificaţia Internaţională a Maladiilor (CIM), revizia a 10-a a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii:

  1. a) boli infecţioase şi parazitare (A00 – B99);
  2. b) tumori (C00 – D48); c) boli ale sîngelui, ale organelor hematopoetice şi unele tulburări ale mecanismului imunitar (D50 – D89);
  3. d) boli endocrine, de nutriţie şi de metabolism (E00 – E90);
  4. e) tulburări mintale şi de comportament (F00 – F99);
  5. f) boli ale sistemului nervos (G00 – G99); g) boli ale ochiului şi ale anexelor sale (H00 – H59);
  6. h) boli ale urechii şi ale apofizei mastoide (H60 – H95);
  7. i) boli ale aparatului circulator (I00 – I99);
  8. j) boli ale aparatului respirator (J00 – J99); k) boli ale aparatului digestiv (K00 – K93);
  9. l) boli ale pielii şi ţesutului celular subcutanat (L00 – L99);
  10. m) boli ale sistemului osteoarticular, ale muşchilor şi ale ţesutului conjuctiv (M00 – M99);
  11. n) boli ale aparatului genito-urinar (N00 – N99); o) sarcina, naşterea, lăuzia (O00 – O99);
  12. p) unele afecţiuni a căror origine se situează în perioada perinatală (P00 – P96);
  13. q) malformaţii congenitale, deformaţii şi anomalii cromozomiale (Q00 – Q99);
  14. r) simptome, semne şi rezultate anormale ale investigaţiilor clinice şi de laborator, neclasate în alte locuri (R00 – R99);
  15. s) leziuni traumatice, otrăviri şi alte consecinţe ale cauzelor externe (S00 – T98);
  16. t) boala actinică (W90).

Programul unic prevede acordarea în cazul maladiilor şi stărilor indicate în punctul indicat mai sus al prezentului Program unic a următoarelor tipuri de asistenţă şi servicii medicale:

  1. a) urgentă prespitalicească.
  2. b) primară.
  3. c) specializată de ambulator, inclusiv stomatologică.
  4. d) spitalicească; e) servicii medicale de înaltă performanţă.
  5. f) îngrijiri medicale la domiciliu.

Modul de acordare a asistenţei medicale în cazul maladiilor şi stărilor specificate în punctul indicat mai sus al prezentului Program unic poate avea caracter urgent sau programat, în funcţie de starea sănătăţii persoanei asigurate şi de prezenţa sau absenţa indicaţiilor respective, după cum urmează:

  1. a) asistenţa medicală urgentă – în toate cazurile cînd neacordarea la timp a asistenţei medicale pune în pericol viaţa pacientului şi/sau a celor care îl înconjoară ori poate avea urmări grave pentru starea sănătăţii pacientului şi/sau sănătăţii publice;
  2. b) asistenţa medicală programată – în cazurile cînd pacientul necesită asistenţă medicală, însă lipsesc condiţiile menţionate pentru asistenţa medicală urgentă.

Practica Judiciară: Radu contra Republicii Moldova/ Hotărâre din 15.04.2014/

Reclamanta s-a născut în 1969 şi locuieşte în Chişinău. La momentul evenimentelor reclamanta avea treizeci şi patru ani şi era căsătorită. Reclamanta activa în cadrul Academiei de Poliţie în calitate de lector. Din materialele cauzei rezultă că la momentul evenimentelor relaţia dintre reclamantă şi conducerea Academiei de Poliţie erau tensionate şi erau iniţiate mai multe procese civile privind raporturile de muncă ale reclamantei. La o dată nespecificată în 2003 reclamanta a efectuat proceduri de inseminare intrauterină la o clinică de fertilizare în urma căreia a rămas însărcinată cu gemeni. La 3 august 2003 a fost examinată de către un medic de la Centrul medicilor de familie nr.7 (“CMF”), o instituţie medicală aflată în subordinea Ministerului Sănătăţii, care a dispus internarea reclamantei din cauza iminenţei unui avort spontan. Reclamanta a fost spitalizată în perioada 4-20 august 2003, iar ulterior a fost luată la evidenţă de către un medic din cadrul CMF. Aparent, lipsa reclamantei de la serviciu în perioada spitalizării a fost certificată printr-un buletin de boală în care era indicat despre sarcina ei şi iminenţa de avort ca motive ale absenţei sale. La 5 noiembrie 2003 rectorul Academiei de Poliţie a solicitat de la CMF să-i prezinte informaţii în legătură cu concediul medical al reclamantei din august 2003. În particular, el a solicitat să-i fie comunicat cine a dispus internarea ei în spital, cînd a fost internată, care a fost diagnoza primară şi finală, şi ce tratament a primit reclamanta. Printr-o scrisoare din 7 noiembrie 2003 CMF a informat angajatorul reclamantei că aceasta a fost spitalizată în perioada 4 şi 20 august 2003 din cauza iminenţei unui avort spontan. În scrisoare, de asemenea, era menţionat faptul că aceasta era prima sarcină a reclamantei şi că era însărcinată cu gemeni; că sarcina era în rezultatul unei inseminări intrauterine şi că reclamanta avea hepatita B. În plus, scrisoarea menţiona că reclamanta a avut complicaţii obstetrice şi că avea o grupă de sînge cu RH negativ. La scrisoare a fost anexată o copie a extrasului medical al reclamantei de la instituţia medicală unde a fost spitalizată, în care erau descrise toate procedurile medicale pe care le-a urmat şi toate analizele medicale. La o dată nespecificată, reclamanta a pierdut sarcina. Potrivit raportului medical, unul din factorii ce au influenţat asupra pierderii sarcinii era stresul la care a fost supusă reclamata. În ianuarie 2004 reclamanta a iniţiat procese civile împotriva CMF şi Academiei de Poliţie în care a solicitat despăgubiri pentru încălcarea dreptului la viaţă privată. Ea a susţinut, inter alia, că angajatorul ei a avut suficiente informaţii în ceea ce priveşte motivele concediului ei medical şi nu era necesar să solicite alte detalii care purtau caracter personal. În plus, după obţinerea informaţiei, aceasta nu a fost păstrată în confidenţialitate, ci a fost divulgată colectivului Academiei de Poliţie. Potrivit reclamantei, divulgarea datelor i-a cauzat stres şi anxietate. Toţi colegii de muncă, inclusiv studenţii, cunoşteau detalii din viaţa ei privată, şi au început să circule diferite zvonuri. La două zile după divulgarea informaţiei, reclamanta a pierdut sarcina ca urmare al stresului la care ea a fost supusă. Soţul ei, care, de asemenea, activa în cadrul Academiei de Poliţie, a fost nevoit să demisioneze şi să accepte un loc de muncă mai puţin plătit. La 6 iulie 2004 Judecătoria Centru mun.Chişinău a respins cererea reclamantei pe motiv că, inter alia, divulgarea informaţiei de către clinica de fertilizare a fost una legală, avînd în vedere investigaţia desfăşurată de angajatorul reclamantei. În ceea ce priveşte afirmaţia precum că angajatorul ei a răspîndit informaţia altor angajaţi, instanţa de judecată a constatat aceasta ca fiind nefondată. Reclamanta a declarat apel. La 2 noiembrie 2006 Curtea de Apel Chişinău a admis apelul reclamantei şi a casat hotărîrea judecătorească menţionată mai sus. Instanţa de judecată a constatat că cererea reclamantei este întemeiată şi a dispus achitarea sumei de 20000 lei moldoveneşti (MDL) (1124 EUR) de către CMF şi sumei de 15000 MDL (843 EUR) de către Academia de Poliţie. Curtea de Apel Chişinău a constatat că CMF a divulgat angajatorului reclamantei mai multe informaţii decît au fost solicitate. La 10 mai 2007 Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul declarat de către CMF şi a respins pretenţiile reclamantei împotriva acestuia. Curtea Supremă de Justiţie a considerat că CMF a acţionat în conformitate cu legislaţia în vigoare, atunci cînd a furnizat angajatorului reclamantei informaţii despre starea ei de sănătate. CMF era obligat să furnizeze Academiei de Poliţiei asemenea informaţii în contextul raporturilor juridice dintre reclamantă şi angajatorul ei. Potrivit Curţii Supreme de Justiţie, la data evenimentelor între Academia de Poliţie şi reclamantă existau atît raporturi de muncă, cît şi raporturi cu caracter penal. Curtea Supremă de Justiţie a considerat că acţiunile CFM nu cad sub incidenţa prevederilor Legii cu privire la ocrotirea sănătăţii reproductive şi planificarea familială şi Legii cu privire la drepturile şi responsabilităţile pacientului.

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

  1. Declară cererea admisibilă;
  2. Hotărăşte că a avut loc încălcarea articolului 8 din Convenţie;
  3. Hotărăşte că nu este necesară examinarea plîngerii invocată în temeiul articolului 6 din Convenţie;
  4. Hotărăşte:

(a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de trei luni de la data la care această hotărâre devine definitivă în conformitate cu articolul 44 §2 din Convenţie, următoarele sume, care vor fi convertite în valuta naţională a Statului pârât conform ratei aplicabile la data executării hotărârii:

(i) 4500 EUR (patru mii cinci sute euro) cu titlu de prejudiciu moral, plus orice taxă care poate fi percepută;

(ii) 1440 EUR (o mie patru sute patruzeci euro) cu titlu de costuri şi cheltuieli, plus orice taxă care poate fi percepută de la reclamant;

(b) că, de la expirarea celor trei luni menţionate mai sus pînă la executarea hotărîrii, urmează să fie plătită o penalitate la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întîrziere, plus trei procente;

  1. Respinge restul pretenţiilor reclamantei cu privire la reparaţia echitabilă.

Redactată în limba engleză şi notificată în scris la 15 aprilie 2014 în conformitate cu articolul 77 §§2 şi 3 din Regulamentul Curţii[1].

PREŞEDINTE Josep CASADEVALL

 

Grefier adjunct Marialena Tsirli


În concluzie:
Este foarte important să atragem atenția, dar și să mergem la medic informați la medic, or doar asta ne poate ajuta în a cunoaște procedurile, dar și costurile pentru diferite proceduri în parte, fără a da posibilitatea abuzurilor din aprtea unui sau altui participat la însănătoșirea noatră. Studiați, informați-vă!

 

[1] Practica Curţii Europene pentru Drepturile Omului
Hotărîrea CEDO din 15.04.2014 – Radu versus Republica Moldova. Dezvăluirea de către instituţiile medicale despre starea de sănătate. (art.6 pct.1 şi art.6 din Convenţie) //Monitorul Oficial al Republicii Moldova 275-281/169, 2014

***Material realizat în parteneriat cu Centrul de Analiză, Cercetare și Consultanță Juridică JUSTSTUDIUMANIMA (www.jsa.md)

Top