GÂNDURI PRINTRE… RÂNDURI! Istoria bonului de casă, îngheţata şi revizia tehnică

121-4.jpg

La MRĂO de pe Munceşti este o cantină. Fiind acolo şi având o pauză am mers să-mi iau o înghețată şi o cafea. Cer bonul de casă. Doamna zice “Acuşi” şi începe să caute pe o poliță mai sus de capul ei, ia de acolo nişte caiete, răscoleşte nişte hârtii, caută într-un dulăpior mai jos şi simțind-o că intră în panică, deşi încerca să fie calmă. 

Vine o colegă şi o întreabă ce caută. Ea spune ceva arătând spre mine. A început să scrie ceva… eu, stau şi aştept, oricum aveam timp, aşteptam un coleg să-mi aducă un document. Îmi dă ea mie o notă de plată scrisă de mână, fără denumirea firmei… Eu îi zic că aşteptam bonul de casă. Între timp deja erau agitați toți pe acolo, se mai ivea câte un cap de după uşa din spate.

Intervine o altă doamnă şi-mi spune că momentan aparatul de casă este defect. Eu iau nota şi zic serioasă, aşa ca un drac de la fisc sau cine ştie de unde (în viziunea lor): “Bine, voi informa şi voi prezenta unde trebuie această notă” şi plec la una din mesele de afară să-mi mănânc înghețata şi să-mi beau cafeaua. Am eu o pasiune pentru înghețată cu cafea, aşa cum o au fumătorii pentru țigară şi cafea. Anume am plăcerea să le savurez.

Nu reuşesc eu să ajung la masă, că pe altă uşă iese un bărbat şi ajunge la masă înaintea mea. Era proprietarul cantinei. S-a început o discuție cu subînțelesuri de genul: “Poate vă servesc cu o cafea”, făcând un gest cu capul în direcția biroului său. Mulțumesc, zic eu, eu mi-am cumpărat cafea, dar din politețe nu i-am spus ca mai bine n-o cumpăram, neavând posibilitatea să o savurez în linişte. Începuse şi înghețata să se topească şi să curgă pe masă. Îmi propunea sa mă ajute cu revizia tehnică, dar i-am spus că n-am nevoie, maşina fiindu-mi în regulă. Se justifica omul de ce nu are aparat de casă şi-mi promitea că în curând va funcționa cum trebuie… încercând să înțeleagă de unde sunt eu şi ce pericol pot prezenta. I-am spus că nu sunt de nicăieri de unde crede el şi că aceasta este atitudinea mea civică. Nu mă credea…

Între timp venise colegul meu şi-mi adusese documentul de care aveam nevoie şi i-am spus domnului că trebuie să plec să fac ce mai aveam de facut, fiind aproape de sfârşitul programului. Plec de la masă, dar urc în maşină şi încep să dau nişte telefoane, să răspund la apelurile pe care nu le-am preluat în timpul discuției. El, stătea în continuare la masă şi mă privea foarte atent, încercând să ghicească cui sun eu atât de urgent, în timp ce i-am spus că mă grăbesc să-mi termin procedura de revize tehnică, iar programul fiind pe sfârşite….

P.S.: Îi spuneam unei prietene că puteam “câştiga” vreo 3000 lei în acea zi , iar ea îmi raspunse: “Da, puteai câştiga si o bătăie cu atitudinea ta civică”… 

AUTOR: Ecaterina Meaun

Top