25 de ani de la semnarea convenției privind reglementarea pașnică a conflictului armat de pe Nistru. REALITĂȚI și REGRESE

20196564_1426918604052175_433641087_o.jpg

Pe data de 21 iulie 1992 la Moscova între Republica Moldova și Federația Rusă, de către președinții de atunci Mircea Snegur și Boris Elțin a fost semnată „Convenția cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat din zona transnistreană a Republicii Moldova.

Și la împlinirea a 25 de ani de la semnarea acestui document Republica Moldova continuă a fi un stat dezintegrat, stat în care conducerea oficială nu controlează raioanele din partea stângă a Nistrului. Mai mult, eforturile conducerii de la Chișinău de a asigura integritatea Republicii Moldova nu au avut succes, așa-numita administrația de la Tiraspol nu a recunoscut autoritatea Chișinăului în teritoriul din stânga Nistrului. Despre acest subiect s-a discutat la emisiunea “RECURS LA ISTORI” de la postul de radio “Vocea Basarabiei”.

Convenția…  prevedea: încetarea focului; dezangajarea forțelor și crearea unei zone de securitate; crearea unei Comisii Unificate de Control; respectarea cu strictețe a neutralității Armatei a 14 a Federației Ruse; ridicarea blocadei economice și reîntoarcerea refugiaților la locurile de trai.

ION LEAHU, colonel în rezervă, fost ofițer în Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova, fost reprezentant al Republicii Moldova în Comisia Unificată de Control: “În pofida faptului că permanent se constată existența problemei transistrene nici atunci în 1992, dar nici până în prezent RM nu a elaborat un document care ar viza reglementarea transnistreană, ne-ar reprezenta interesele. Pentru moment când era necesar de oprit ostilitășile militare, de integrat țara etc. acel document era bun, mai mult, trebuie să ținem cont și de faptul că acel document nu a fost elaborat la Chișinău, el a fost propus.”

Conform Convenției… termenul efectuării acțiunii de pacificare nu a fost fixat. Astazi toți vorbesc despre faptul că trupele trebuie să se retragă, dar, deja nimeni nu ne mai ascultă. Noi nu avem argumente atât de solide, așa încât acestea să se transforme în acțiuni. Ne-am ales cu prezența unei baze militare rusești în Republica Moldova.

ANDREI COVRIG, colonel în rezervă, în perioada iulie-august 1992 șef al unui grup de posturi mixte moldo-ruse de pacificare: “Am avut mai multe discuții cu persoanele care au participat la pregătirea acestui document și aceștea vorbeau precum că inițial a fost prezentată o variantă a acordului pregătită pentru Georgia, atunci când se discuta statului Abhaziei. Referitor la necesitatea semnării acordului opiniile sunt împărțite: unii spun că prin semnarea acestuia s-a pus capăt vărsărilor de sânge, partea rusă susține precum că datorită semnării lui s-a instaurat pacea în regiune.”

AUTOR: Liviu Damian  

Top