JURISTUL CU SOLUȚII! Concediul de maternitate, între teorie și practică

concediu1.jpg

Codul Muncii al Republicii Moldova prevede doar 5 situații destinate concediului de maternitate:

  1. Articolul 76. Suspendarea contractului individual de muncă în circumstanţe ce nu depind  de voinţa părţilor.  Contractul individual de muncă se suspendă în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor în caz de:
    a) concediu de maternitate;
  2. Articolul 86. Concedierea. Nu se admite concedierea salariatului în perioada aflării lui în concediu medical, în concediu de odihnă anual, în concediu de studii, în concediu de maternitate, în concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, în concediu suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de la 3 la 6 ani, în perioada îndeplinirii obligaţiilor de stat sau obşteşti, precum şi în perioada detaşării, cu excepţia cazurilor de lichidare a unităţii.
  3. Articolul 111. Zilele de sărbătoare nelucrătoare. În scopul utilizării optime de către salariaţi a zilelor de repaus şi de sărbătoare nelucrătoare, Guvernul este în drept să transfere zilele de repaus (de lucru) în alte zile. Salariaţii care în ziua declarată zi de odihnă încă nu se aflau în raporturi de muncă cu unitatea în cauză, salariaţii ale căror contracte individuale de muncă erau suspendate la data respectivă, precum şi salariaţii care în ziua respectivă s-au aflat în concediu medical, în concediu de maternitate, în concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, în concediu suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de la 3 la 6 ani, în concediu de odihnă anual, în concediu neplătit şi în concediu de studii nu au obligaţia de a se prezenta la serviciu în ziua declarată zi lucrătoare.
  4. Articolul 116. Programarea concediilor de odihnă anuale. Salariaţilor ale căror soţii se află în concediu de maternitate li se acordă, în baza unei cereri scrise, concediul de odihnă anual concomitent cu concediul soţiilor.
  5. Articolul 124. Concediul de maternitate şi concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului. Femeilor salariate şi ucenicelor, precum şi soţiilor aflate la întreţinerea salariaţilor, li se acordă un concediu de maternitate ce include concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice (în cazul sarcinilor cu 3 şi mai mulţi feţi – 112 zile calendaristice) şi concediul postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice (în cazul naşterilor complicate sau naşterii a doi sau mai mulţi copii – 70 de zile calendaristice), plătindu-li-se pentru această perioadă indemnizaţii în modul prevăzut la art.123 alin.(2).

Astfel, că cele mai multe situații de neliniște apar atunci când mama sau tata, urmează să primească acea indemnizație de îngrijire a copilului. Aici, probabil, apar și interpretări duble, cazuri și procese judiciare, dar și lipsa unui cadrul adecvat acestor situații.

În acest sens, potrivit HG http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=295835, persoanele asigurate/neasigurate beneficiază de următoarele tipuri de indemnizaţii:

  1. indemnizaţia unică la naşterea copilului;
  2. indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani – în cazul persoanelor asigurate şi indemnizaţie lunară pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 1,5 ani – în cazul persoanelor neasigurate (în continuare – indemnizaţie lunară pentru creşterea/îngrijirea copilului);

Totodată, pentru a fi beneficiarii acestor indemnizații, persoanele urmează să întrunească anumite condiții:
       1) indemnizaţia unică la naşterea copilului se stabileşte:

  1. pentru fiecare copil născut viu, inclusiv în cazul gemenilor;
  2. mamei, iar în cazul decesului ei – reprezentantului legal al copilului;
  3. cu condiţia că copilul a fost înregistrat la oficiul stării civile;
  4. cu condiţia că a fost solicitată cel tîrziu în termen de 12 luni de la naşterea copilului;

2) indemnizaţia lunară pentru creşterea/îngrijirea copilului se stabileşte:

  1. din ziua următoare datei expirării concediului de maternitate – în cazul persoanelor care au beneficiat de indemnizaţie de maternitate şi nu întrunesc condiţiile pentru stabilirea indemnizaţiei pentru creşterea copilului ca persoană asigurată, cu excepţia cazurilor de adopţie sau de instituire a tutelei şi de la data acordării concediului pentru îngrijirea copilului (acordat conform prevederilor legale) – în cazul persoanelor asigurate, cu excepţia cazurilor de adopţie sau de instituire a tutelei. În cazul în care data acordării concediului pentru îngrijirea copilului diferă de la o unitate la alta, indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani se stabileşte începând de la data ultimei acordări a concediului.

În cazul în care persoana neasigurată nu beneficiază de dreptul la indemnizaţie de maternitate, indemnizaţia pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 1,5 ani se stabileşte de la data naşterii copilului, cu excepţia cazurilor de adopţie sau de instituire a tutelei.

Nu trebuie să uităm faptul că, fiind un stat de drept, având la bază o lege supremă, statul garantează și ocrotește familia, iar prin instituțiile sale se implică activ în dezvoltarea acestora, or, în scopul realizării unei practici judiciare corecte şi uniforme  în judecătorii şi Curţile de Apel, Curtea Supremă de Justiţie a făcut unele recomandări privind litigiile despre stabilirea îndemnizaţiei pentru maternitate.

Curtea a atenţionat că potrviti art. 49 alin. (1) şi (2) din Constituţia Republicii Moldova, statul facilitează, prin măsuri economice şi prin alte măsuri, formarea familiei şi îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin. Statul ocroteşte maternitatea, copiii şi tinerii, stimulând dezvoltarea instituţiilor necesare. (http://ajm.md/public/2012/11/15/practica-judiciara-in-litigiile-despre-stabilirea-indemnizatiei-pentru-maternitate/).

În concluzie a celor expuse, venim cu următoarele recomandări (http://jurisprudenta.csj.md/search_rec_csj.php?id=34) unice:

  1. Conform art. 5 alin. (1) d) din Legea nr. 289-XV din 22.07.2004, asiguratul din sistemul public de asigurări sociale are dreptul la indemnizaţie de maternitate.
  2. Soţia se consideră aflată la întreţinerea soţului asigurat dacă, la data apariţiei dreptului la indemnizaţie de maternitate, nu este angajată în muncă şi nu are venit asigurat, fapt care se confirmă prin carnetul de muncă sau prin declaraţia prezentată pe propria răspundere că nu este persoană asigurată.
  3. În ceea ce priveşte stabilirea îndemnizaţiei unice la naşterea copilului şi a indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului se menţionează că, conform art. 41 lit. d) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale, art. 18 alin. (1), art. 5 alin. (1) lit. e) şi f) din Legea privind îndemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, asiguraţii din sistemul public au dreptul la îndemnizaţie unică la naşterea copilului şi indemnizaţie pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani.

***Material realizat în parteneriat cu Centrul de Analiză, Cercetare și Consultanță Juridică JUSTSTUDIUMANIMA (www.jsa.md)

Top