18 septembrie – inaugurarea expoziţiei “Vocea sufletului meu” semnată de Ivan Marchuk. Eveniment desfăşurat la Muzeul de Artă

7marchuk.jpg

Ivan Marchuk – artist al poporului din Ucraina, laureat al Premiului Național Taras Șevcenko, cetățean de onoare al orașelor Kiev, Ternopil, Kaniv, membru al Ghildei de Aur a Academiei Romane de Artă Contemporană.

Potrivit ziarului britanic The Daily Telegraph, numele său este atribuit sutelor de genii ale umanității, care creează o imagine multidimensională a lumii moderne și, înainte de toate, determină direcțiile și perspectivele dezvoltării civilizației postindustriale.

Maestrul are la activ aproximativ 5000 de lucrări, care se regăsesc pe toate continentele. Timp de jumătate de secol de activitate creativă, a organizat peste 150 de expoziții personale și a participat la 50 de expoziții de grup. În ultimii ani artistul și-a expus pânzele mai mult în străinătate (Lituania, Germania, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Belgia, Luxemburg, Ungaria, Thailanda, Iordania, Tunisia, SUA, Turcia etc.), îndeplinind funcția de diplomație populară: consolidând locul Ucrainei în spațiul european, iar al artei europene în contextul mondial.

Timp de mai bine de jumătate de secol, creația Maestrului excită conștiința publicului, îi transformă pe amatori în iubitori de artă, iar pe criticii de artă în observatori tăcuți. Pictorul s-a născut în data de 12 mai 1936 în satul Moskalivka, regiunea Ternopil din Ucraina, în familia unui țesător renumit în întreaga regiune.

Și-a făcut studiile la Școala profesională de Arte Decorative Ivan Trușîn din Lviv, Secția Pictură Decorativă, iar în cadrul Institutului de Stat de Artă Aplicată și Decorativă, la Secția Ceramică.

În perioada anilor 1965-1968 activează în cadrul Academiei de Științe a RSSU (Institutul de Materiale Dure), inventează propria sa tehnică, manifestată în ciclul lucrărilor Vocea sufletului meu.

În anul 1979 organizează prima sa expoziție personală la Moscova, iar în 1989 este inclus în rândurile Uniunii Artiștilor Plastici din URSS, fără consimțământul artistului, având în vedere faima internațională și succesul lui Ivan Marchuk.

În 1997 i se acordă Premiul Național Taras Șevcenko din Ucraina, iar în 2006 Academia Internațională de Artă Contemporană de la Roma l-a acceptat pe Ivan Marchuk în Ghilda de Aur și a fost ales membru onorific al Consiliului Științific.

În octombrie 2007 a fost inclus în clasamentul britanic O sută de genii ale perioadei contemporane (locul 72). La formarea ratingului au influențat: rolul în schimbarea sistemului de opinii, recunoașterea publică, puterea intelectului, realizările și semnificația culturală a fiecăruia dintre candidați (conform ziarului britanic The Daily Telegraph).

În luna iunie a anului 2016 a fost decorat cu una dintre cele mai importante premii ale Ucrainei – Ordinul  Libertății.

Ivan Marchuk și-a sistematizat lucrările  în unsprezece cicluri: Vocea sufletului meu, Peisaj, Portret, Înflorire, Preludiul culorilor, Preludiul culorilor II, Expresii noi, Naturi statice, Planeta Albă I, Planeta Albă II, Ies visele de pe țărmuri, Privire spre Infinit.

La mijlocul anilor 60 ai secolului trecut, Ivan Marchuk s-a stabilit la Kiev și anume aici și-a găsit propriul drum în spațiul artistic, care i-a permis artistului să afirme: „Acesta Sunt Eu!”. Apoi a urmat o confruntare rigidă cu sistemul, care a suprimat nemilos tot ceea ce nu se încadra în dogmele realismului socialist. Au urmat 12 ani de emigrație (Australia, Canada, SUA). Din septembrie 2001, după revenirea din emigrație, maestrul locuiește și lucrează în mod constant la Kiev.

Reprezentanții diferitelor ramuri ale științei încearcă să înțeleagă secretul fenomenului lui Marchuk și forța atractivă a talentului său.

Influența pânzelor sale asupra spectatorului poate fi comparată cu efectul cadrului 25, care acționează în primul rând asupra subconștientului,  pictorul creează tablouri, cu excepția peisajelor și portretelor, exclusiv cu efect asupra subconștientului. Artistul însuși afirmă: „Din timp, nu știu ce să pictez. Îmi apare o imagine, alta. Mâna mă duce singură. Picturile parcă îmi apar”.

Marchuk a inventat o tehnică plină de originalitate a „pleintonismului” (de la cuvântul „a împleti”), care echilibrează la marginea artizanalului și a tehnologiei datorită complexității executării de neegalat, iar complexitatea sa este practic irepetabilă.

Amintirile  artistului sunt legate de Republica Moldova, deoarece cu 60 de ani în urmă și-a făcut serviciul militar în una din unitățile militare din orașul Bălți. Actuala expoziție prezintă 51 de picturi, care fac parte din șase cicluri creative.

***Expoziţia va fi deschisă pentru public în perioada 18 septembrie – 13 octombrie, 2019

Top